marți, 10 iunie 2014

Jocul de-a mobilizarea 12


“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea a XII-a

XIV. COMUNISMUL/GLOBALISMUL IN OFENSIVA. OBIECTIV ROMANIA (1989 – 2014).

La 22 decembrie 1989, Socialismul a fost invins si in Romania. In locul Capitalismului (neoliberalism), preconizat si pentru noi de alianta statala amaericano-rusa, ne-am trezit sub asaltul comunismului/globalismului, orchestrat de neoconservatorismul american si european. Romania a ajuns o prada si a platit cu sange indrazneala de se impotrivi politicii de credite inrobitoare, patrunderii transnationalelor prin bunurile de consum contrafacute, de a visa o banca a Lumii a treia etc. Ca suprema umilinta, poporul roman a fost transformat in asasin in ziua de Craciun.

Obiectivele comunismului autentic, adica ale globalismului neoconservator, au fost si au ramas:
  1. Impiedicarea, pe orice cale, a trecerii la liberalism (capitalism);
  2. Distrugerea capacitatilor de productie concurentiale si eliminarea Romaniei din tranzitul mondial de valori;
  3. Adjudecarea tuturor bogatiilor solului si subsolului prin jefuirea ca-n codru;
  4. Impiedicarea unirii cu „Basarabia”;
  5. Distrugerea capacitatii de aparare;
  6. Sfartecarea teritoriala prin, deloc necesara, „regionalizare”.
Impiedicarea trecerii la liberalism s-a putut face cu ajutorul unor experti globalisti, gen Mugur Isarescu, Petre Roman, Theodor Stolojan si a fost sesizabila din prima secunda a postrevolutiei, prin anularea pasilor facuti de Ceausescu in aceasta directie: „partile sociale”, in fapt actiuni, detinute de cetateni in intreprinderile productive au fost imediat inapoiate detinatorilor, ca „restituiri”, facandu-se si o abila propaganda impotriva „comunismului” care i-a jefuit pe cetateni. Naivii le-au luat bucurosi ca-si pot cumpara trei surcele, fara a sesiza ca li se rupe legatura cu fabrica si ca se poate dispune de soarta acesteia prin anihilarea vointei „colectivelor de oameni ai muncii”, in fapt a actionariatului. Intreprinderile au fost capusate de firme fantoma, falimentate prin intreruperea circuitului aprovizionare cu materii prime – productie-vanzare, apoi vandute pe nimic unor intermediari ai transnationalelor, sub sloganul „privatizarii”. Tarziu si-a dat seama romanul ca „privatizarea” inseamna in fapt desfiintare, pierderea locurilor de munca si transformarea lui in paria.
Pentru agricultura s-a folosit conceptul  magnatilor unguri de la sfarsitul secolului XVIII – „Restitutio in integrum”, vizand intoarcerea romanilor la starea de robie de dinainte 1785, cand, in urma revolutiei lui Horea, imparatul Iosif al II-lea ii eliberase din iobagie.

CAP-urile erau asocieri in baza proprietatii colective si puteau fi transformate in 24 de ore, ca in RDG, in societati pe actiuni. Apelandu-se la gargara anticomunista, s-a trecut insa la restituirea aleatorie, nu a loturilor avute la intrarea in asociatie, ci doar partial a unor terenuri echivalente necomasate si fara a scoate o vorba despre inventarul de masini, utilaje si animale avut initial. Propagandistic, legea prevedea restituirea proprietatilor mobile si imobile luate dupa 6 martie 1945. In realitate s-a mers pe „restituiri” pana la „comunista” Maria Tereza sau comunistii Iosif al II-lea si Ferdinand Intregitorul. Ungurii, indeosebi, au solicitat, prin „eroul” Laszlo Tokes, proprietati pierdute de grofi la carti, confiscate cu despagubire prin reforma agrara a lui Ferdinand I ( a se vedea procesele „optantilor”), confiscate pentru colaborationism cu nazismul si crime de razboi, dupa 1944, sau inexistente. Cu mult tupeu, au transformat, in drept de proprietate, un drept de folosinta in contul obligatiilor militare feudale („composesoratele”), desfiintat de imparatul Franz Joseph in 1849, au inventat inexistenti subiecti de drept juridic (ex. „Status-ul Romano-Catolic”) sau au reclamat direct proprietatea statului roman, ca mostenitor al statului Habsburgic dupa 1918, profitand de faptul ca, la trecerea in proprietatea de stat, nu s-a facut intabularea fostelor proprietati habsburgice. S-au adaugat falsuri si uzul de fals, peste 60 % din cei improprietariti neavand un drept real. GAS-urile au fost distruse, sistemul de irigatii la fel, fermele model jefuite si desfiintate, apoi pamanturile au fost cumparate pe nimic, prin intermediari, de state straine (ex. Italia, Ungaria, Cipru) sau transnationale. Iar naivii au fost indemnati sa consume, adica sa-si arunce banii pe nimicuri. Cand se va face o investigatie la Sibiu, de exemplu, asupra modului in care primarul Johannis i-a scos pe romani din centrul orasului, inventand proprietari germani dupa repararea cladirilor pe banii cetatenilor, falsificand testamente (ex. pretinsa mostenire a catolicului Bruckenthal, de catre....  „Biserica Evanghelica”) sau daca vor fi facute publice metodele de „restituire” in „Dosarul Nana”, vom intelege cum am fost spoliati si distrusi ca natiune si ca stat. Ca toate acestea sa se poata intampla, s-a inventat un slogan, pe care Ion Iliescu, permanent atacat si timorat de amitirea trecutului sau tovarasesc, l-a inghitit si reprodus pe nerumegate, „Avem nevoie de o clasa bogata!”  Prin aceste cuvinte s-a dat frau liber la furtul generalizat. In secunda urmatoare, globalistul, din tata in fiu, Petre Roman, proclamand industria romaneasca, concurentiala in multe domenii (echipament si utilaje de forare, masini agricole, produse chimice,etc.), „un morman de fiare vechi”, a produs NATIONALIZAREA. Juridic, proprietar asupra subsolului, solului, intreprinderilor, cladirilor etc. era poporul roman, statul fiind angajat de el ca administrator. Petre Roman a transformat statul in proprietar, cu concurs extern, declansand distrugerea si vinderea la bucata. Au fost multi complici, adica multi profitori, veniti din afara sau din interiori, cu pantofii scalciati si nadragii rupti in fund, sa care cafele si Cola politicienilor inventati peste noapte si azi sunt mari miliardari. Estimarea este ca, la peste 200 de miliarde Euro, jefuite, sub diverse forme, de transnationale, se adauga peste 100 de miliarde furate in profit propriu de „baietii destepti” prin inginerii financiare, dupa inlocuirea initiala a statului in contractele aflate in derulare. Asta este marea suparare a lui Joe Biden si explicatia actualei activitati furibunde a DNA-ului. Cum sa-si permita slugile romane sa fure ditamai halca din vaca muribunda numita Romania, cand totul trebuia sa revina promotorilor globalismului mondial!?

Primul guvern de „tehnocrati”, manipulat din umbra de Silviu Brucan, a fost ajutat, ca si cele urmatoare, de eternul Mugur Isarescu, neprofesionist, dar membru al Clubului de la Roma (avansat, intre timp, la Bilderberg), mai important pentru globalisti decat toti politicienii nostri la un loc. El a produs concentrarea banului prin banci, care apoi au fost desfiintate sau vandute, nejustificat, pe nimic (ex. BCR a fost vanduta pe minus 1,5 miliarde euro), pauperizarea romanilor prin controlul valutei (interdictie de a avea mai mult de 500 USD, la inceput, jonglarea cu raportul leu – dolar, apoi cu raportul leu – euro etc.), contribuind decisiv la impiedicarea aparitiei unei necesare clase de mijloc. A fost asistat in momentele cheie de Theodor Stolojan, cel care a inventat confiscarea valutei. Dupa ce au scos banii cetatenilor si i-au imbogatit pe cei aflati pe lista (inclusiv pe George Bush), banci ca Bancorex si Columna au fost desfiintate. Prostiti initial cu politica de dobanzi de 120%, care a distrus orice idee de viata economica normala, oamenilor li s-au scos apoi banii prin jocuri piramidale, la care au fost atrasi prin propaganda oficioasa de catre reprezentanti ai puterii. Se adauga politica de dobanzi, politica guvernamentala de taxe si impozite, de intrerupere a circuitului firesc de aprovizionare-productie-vanzare si, astfel, producatorii care se visau independenti au ramas cu marfa (inclusiv fermierii cu varza, rosiile si laptele), au falimentat, ingrosand randul pauperilor. Au fost ajutati de deschiderea pietei pentru marile transnationale vanzatoare de produse contrafacute sau de proasta calitate, care au distrus complet comertul intern, instalandu-se, CAZ UNIC IN LUME, NU LA PERIFERIE, CI IN CENTRU ORASELOR ROMANESTI. Prin filme proaste americane, emisiuni infantile de televiziune si „jocuri” pentru retardati, ne-a fost implementat, dupa moartea sa in tara de bastina, visul american. Adica, stimulandu-se setea de inavutire peste noapte, in baza filozofiei maneliste „Eu am bani si am valoare”, s-a stimulat consumerismul. Dupa distrugerea intregii industrii, transnationalele au pus mana pe domeniile strategice, industria energetica, telefonie, sistemele de telecomunicatii in general, I.T. mai nou, controlandu-ne total. Transporturile au fost distruse, un mare rol avandu-l globalistul Basescu in disparitia flotei, punerea pe butuci a TAROM–ului, faramitarea si anihilarea CFR-ului (cu ajutorul rubedeniei Necolaiciuc), ultimele capusate de firme private, low-cost si de companii de transport auto, care concureaza neloial transportatorii nationali. Ilustrativa este modificarea basista a contractului cu transnationala Bechtel, sursa de bani a familiei Bush. Contra a doua miliarde euro, Adrian Nastase incredintase lui Bechtel cea mai importanta autostrada a tarii, care trebuia finalizata in 2008. CDR-ul a largit contractul la 8 miliarde, schimband si termenul de predare pentru ........ 2020. Si, mortal de ilustrativa este incredintarea gestionarii tuturor bunurilor statului, adica a Fondului Proprietatea, transnationalei Franklin Templeton!

Minele au fost inchise, inca din anii ’90, spre a fi distrus mineritul (cu ajutorul presei, care i-a anatemizat pe mineri) si a fi date pe nimic transnationalelor. Numai cand nu s-a putut, prin metodele clasice, Isarescu a iesit in fata, ca premier, si i-a dat celebrului „Gabriel” dreptul de exploatare a aurului, inexistent la Rosia Montana (se preconizeaza un mare tun de bursa, adica un crah al pietei aurului, pe mistificarea Rosia Montana), apoi, dupa ce acesta si-a vandut partile si a inventat Royal Oil, la Londra, dreptul de forare pentru 100 de planuri, in Estul tarii, pe linia faliei provocatoare de cutremure, pentru gazele de sist. Drepturi, deja vandute firmei Chevron, pe care, personal, Basescu a adus-o la noi, dupa ce a fost alungata din Bulgaria.

O abila politica de creditare propagandistica, urmata de legile „salvatoare” de o asazisa criza ale guvernelor Boc-Basescu, in perioada 2008-2012, au aruncat 80% dintre romani pe pragul disperarii, transformandu-i, practic, in dependenti de mila guvernelor, de „pomana” acestora, (care inlocuieste dreptul constitutional avut) depinzand supravietuirea lor. Intre diversiunile care au permis ca toate cele de mai sus sa se intample, un loc central l-a avut si diversiunea unirii cu „Basarabia”.

Deschizand „Cutia Pandorei”, in procesul de prefacere a Rusiei, rusii au gestionat profesionist crizele anticipate nedand drumul la „frau” decat atunci cand masurile de contracarare erau luate. De exemplu: limba romana a fost impusa, ca limba oficiala, in RSSM, la 3 august 1989.  S-au adoptat, intr-un entuziasm delirant, grafia latina, steagul tricolor, imnul national „Desteapta-te romane!”, iar in perioada 1990-1992, parlamentul de la Chsisinau a fost dominat de romani patrioti, dar....... Cu mult inainte, la 10 noiembrie 1988, Sovietul Suprem al URSS, prin Lukianov, daduse ordinul de creare a bandelor inarmate (structuri teroriste) pentru preconizatul viitor razboi nistrean. Bande conduse de urmasi demni ai lui Grigore Kotovski sau ai celebrului Terente, criminalul Iurie Kostenko si adjunctul sau Valeri Solicinoi, zis „Potosa”, a caror principala distractie era „Scutul de fier” (imbracarea victimei in echipament special de protectie, dupa care se tragea in ea, pana inebunea, facea infarct sau apoplexie). La 30 decembrie 1988, s-au infiintat in Transnistria, ca miscare internationala pentru unitate, organizatiile „Interdvijenie” si „Edinstvo”. Acestea au creat, in august 1989, detasamentele muncitoresti inarmate si de sprijin ale militiei (ROSM) in Transnistria, unitati paramilitare inarmate de Armata a 14-a. La 15 iulie 1990, Lukianov a transmis ordinul lui Gorbaciov de creare a republicilor Nistreana (RSSMN, adica Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca Nistreana) si Gagauza (Gagauz Yeri) din 29 de sate in jurul Comrat-ului. Gorbaciov i-a transmis lui Snegur ca daca „moldovenii” vor opta pentru unirea cu Romania, RSSM se va sparge in 6 republici, una romaneasca doar in jurul Chisinaului, alta gagauza, altele bulgara, ucraineana, rusa si nistreana, concluzionand, la 4 noiembrie 1990, „Renuntati voi la separatism fata de Uniune si nu veti avea mai multe republici!".

Cand Chisinaul a inceput sa viseze Unirea, Romania l-a sprijinit cu „Podul de flori” si alte manifestari patriotarde, orchestrate de vechi comunisti si kominternisti, in timp ce media romaneasca pastra o tacere totala asupra evenimentelor de peste Prut. Iar daca RSSM nu avea armata, ci doar politie, prima unitate militara, Detasamentul Tyras – Tighina, insemnand 400 de voluntari, dotati cu camioane si cozi de lopeti pe post de arme, Tiraspolul avea, deja, la dispozitie, 5.500 de mercenari (fosti detinuti, criminali, eliberati din toate inchisorile Rusiei pentru aceasta misiune), 8.000 de luptatori in garzile separatiste, 5.000 in detasamentele de sprijin ale militiei, 4.000 in garzile muncitoresti, iar in spate, detasamentele SPETZNATZ – „Alfa”, „Delfin” si „Dnestr”, Armata a 14-a , comandata de generalii Netkaciov, apoi Lebed, cu 3000 cadre, 12.000 trupa, uriasul depozit de armament si munitie de la Colbasna (132 ha) si fortele Districtului militar Odessa. „Personal, am mobilizat” recunostea Lebed „circa 12.000 de soldati si ofiteri din rezerva; i-am inarmat cu toate cele necesare pentru razboi, iar armamentul si munitia am trecut-o la pierderi de lupta.”

La 2 martie 1992, noul razboi ruso-roman s-a declansat prin torturarea si uciderea a 32 de politisti romani, la Dubasari. Dupa care a urmat oferta, pe postul de radio „Ostankino”:”Refuzati limba romana si unirea cu Romania, recunoasteti independenta RSSMN si noi va vom lasa in pace!”  De partea cealalta, romanii dintre Prut si Nistru au avut politistii (fosti luptatori in Afganistan, demisionati, la chemare, din armata URSS), voluntari, „burunduci” (elevi de 12-18 ani care s-au specializat in actiuni de comando), multi tradatori la nivel de conducere (Maracuta, Chitac, col. Creanga, gen. Dabija-Kazarov) si o tacere totala din partea Romaniei, preocupata de spectacole politice, asezonate cu cocteiluri Molotov si mineriade.

Ati auzit vreodata despre fronturile de la Cocieri – Dubasari, Cosnita-Dorotkaia sau Causeni –Tighina si despre faptele eroice de acolo?  Ati auzit despre eroul Anton Gamurar, care a eliberat de trei ori Transnistria si a primit ordinul sa se retraga cu Batalionul sau de politie cu destinatie speciala (BPDS), care i-a arestat pe „eroii” secesiunii (Smirnov, Rileacov, Cindinghelean, Magov, Topal, Tausenji, Burundji), la Kiev, impiedicand producerea acesteia, si-a batut joc de toate fortele OMON si SPETZNATZ si i-a dus direct la Chisinau , in inchisoare? Personal, l-a sunat Gorbaciov, pe Snegur, noaptea si l-a amenintat sa le dea drumul, ca sa inceapa spectacolul. „Toti cei 10 participanti la aceasta actiune au fost vanati si ucisi”, am spus eu in mai multe emisiuni la OTV si TVRM, pana cand am fost contrazis, odata, in direct:”Nu, nu, nu toti. Eu traiesc! Puteti verifica, sunt in Germania, intr-o masina in mers. Confirm, asa s-au petrecut lucrurile, eu am scapat.”

Ati auzit de Filea, eroul de balada, trimis la moarte sigura, ciuruit in lupta de incercuire pentru a-si salva detasamentul si asupra cadavrului caruia s-a gasit, sub camasa, o carpa rosie de sange, pe post de maieu si care, la spalare, s-a dovedit a fi tricolorul?

Ati auzit de locotenent colonelul rus, Leonid Carasiov, care a aparat, ca patriot roman, podul de la Tighina, fiind in incrucisare de focuri, pentru ca se tragea in el, atat din cetate, cat si din fata, de catre grupurile de sustinere ale tancurilor lui Lebed. A incetat rezistenta, abia cand a fost ranit a patra oara. Astazi este membru SCMD.
 A difuzat vreo televiziune filmul lui Ioan Bujor „Masacrul de la Tighina”? Acolo ati fi putut vedea grupurile de luptatori ale lui Ion Sprancean, care se aruncau intre senile pentru a lovi tancurile T72, cu grenade, din spate. Dupa care se ridicau dintre ruine si atacau infanteria, insotiti de caini maidanezi. Din ce in ce mai putini oameni si din ce in ce mai multi caini. La ultimul contraatac, toti romanii fiind morti, doar cainii se duc la lupta. Documentarul se incheie cu imaginea cainilor scancind si lingand fetele mortilor. Ce se intampla atunci, la noi?.... „Jos Iliescu! ..... Traiasca Ratiu! ......Jos minerii, traiasca Alianta Civica!” etc.

La 27 august 1991, RSSM a fost obligata sa-si proclame independenta. De ce? Pentru ca delagatia Unirii , cu generalul Vitalie Usturoi, trimisa de parlamentul Unirii de la Chisinau, cu textul Declaratiei de unire cu Romania, a fost tinuta trei zile la Manastirea Pasarea, decidentii romani nefiind de gasit: Ion Iliescu – presedinte, Petre Roman – premier, Adrian Nastase – ministru de externe. Rastimp in care, delegati ai guvernului Romaniei s-au dus la Chisinau cu textul Declaratiei de independenta, convingandu-i pe naivii patrioti de acolo sa renunte la Unire.

Defavorabila noua, pacea s-a incheiat, la 21 iulie 1992, nu intre secesionisti si Chisinau, ci intre doua state: Moldova si Federatia Rusa, semnata fiind de Mircea Snegur si Boris Eltin.

Puteam face altceva? Greu de spus, deoarece aveam peste 100.000 de militari profesionisti straini pe teritoriu, iar distrugerea capacitatii noastre de aparare a inceput imediat, prin disponibilizarea specialistilor din informatii pe Rusia, Ungaria, Israel, lansarea conceptului „o armata mica dar vioare”, „de profesionisti”, prin incriminarea si vanarea mediatica a ofiterilor de informatii si contrainformatii ca securisti si „tortionari”, iar a militarilor ca „teroristi” pentru ca aveau arme si in decembrie s-a tras. S-a exclus, cu desavarsire, participarea strainilor, si Iliescu si Roman lansand conceptul de „revolutie spontana”. Toti cei cu carte trebuiau sa dispara, in politie si in armata, urmand a fi adusi copii „spalati” pe la cursuri in strainatate si convinsi ca ei sunt viitorii profesionisti. „O sa va luam capetele la toti!, tipase Zoe Petre la mine, in aula Academiei, in martie ’90. Pe langa imberbi, pusi comandanti peste noapte, au fost promovati servili si incapabili, iar patriotii tarati in procese. Sistemul centralizat de logistica a fost desfiintat, comandantii devenind, peste noapte, negustori, in timp ce absolventii de scoli militare primeau diplome de „manager de pluton”. DLEN-ul, care putea constitui coloana vertebrala a economiei nationale, a fost desfiintat si a inceput macelul unitatilor, agravat pe masura ce pofta de preluare, insusire si vindere a terenurilor lor crestea. La desfiintarea a tot ceea ce functiona, in locul comisarilor sovietici de odinioara, au venit, „kubicii”, comisarii globalisti americani si germani. „Care vor fi efectivele armatei Romaniei in final? l-am intrebat, conducandu-l la aeroport, pe adjunctul lui Manfred Voerner, in 1991? Raspuns:”- 52.500. – Cu totul? Cu tot cu civili, foarte multi civili si femei.- De ce, cand raportul este de 1/10? La 9 milioane populatie, Grecia are o armata de 180.000.”  Raspunsul m-a lasat praf: „Cate femei aveti in Congresul american, amante sau neveste? Ungurii asigura 80%. De aici atacurile impotriva voastra ale unor congresmani ca D’Amato.”  

A fost desfiintat tot ce functiona si, prin reforma, tot sistemul de invatamant si de cercetare in domeniul militar, adica tot ceea ce producea creiere sau „leadership”, incepand cu Academia Militara. Dupa sloganul initial al promovarii tineretului „necompromis”, reforma, adica distrugerea, a continuat in paralel cu distrugerea industriei de aparare, prin operatiunile „Tigareta”, sub lozinca integrarii in NATO si UE.

„Cum va arata armata Romaniei, in 2005?”, aveam sa-i raspund in 1994, secretarului de stat si viitor ministru al Apararii, I.M. Pascu, rezultat al „civilizarii” armatei prin aberantul „control al societatii civile asupra armatei”: „Simplu domnule ministru. Daca vom continua tot asa, fara bani si desfiintand tot ce se poate, peste zece ani vom avea, ca efective, un pluton de prastiasi, un pluton de sagetasi, un pluton de maciucasi si un batalion de fete topless, cu o sticla de votca in mana, in linia intai.”  Cum era mucalit, omul a intrebat: „-Topless-ul il inteleg. Dar, ce-i cu sticla de votca?- Pai, este elementar! Vine rusul, se uita la votca, se uita la sani, se uita la votca, se uita la sani, ameteste si cade.Si atunci, il incercuim noi, cu maciucile.” Din 27 decembrie 2008, dupa „integrarile” in NATO si UE, s-a trecut, prin legile Basescu-Boc, la distrugerea „rezervei”, care trebuia ....„sa paraseasca, pe cale naturala, sistemul”.

Mai bine instruiti, mai bine ancorati in realitate si dirijati de emigratia lor americana, cu pozitii cheie intre neoconservatori, ungurii au actionat, profesionist si organizat in Romania, ca falanga de soc a destructurarii statale. Pregatita de Declaratia de la Budapesta, dezmembrarea Romaniei a esuat in decembrie ’89, datorita patriotismului si pregatirii de lupta a generatiei de atunci, revolutionarii clamand si inscriptionand pe ziduri „Transilvania, pamant romanesc” si „Basarabia, pamant romanesc”. Cu complicitatea externa, s-a incercat, in 1990, sub lozinca lui 15 Martie (Ziua inventatilor maghiari de pretutindeni), dar s-a esuat, tot datorita interventiei militarilor. Atunci s-a trecut la politica pasilor marunti: reinventarea „secuilor”, disparuti in istorie si organizarea lor, treptat, pana la aparitia Consiilor secuiesti, in 2003, paralel cu o propaganda lipsita de orice urma de bun simt in forumurile si media internationala, prin declaratii de genul: „Ieri, la Bucuresti, in autobuzul 368, doi maghiari au fost batuti si aruncati afara, pentru ca vorbeau maghiara!”. S-a folosit sloganul UE al drepturilor minoritatilor de prezervare a culturii si limbii, pana la dementa, pervertit in formula „drepturi colective”. S-au facut provocari: nu numai manifestatii religioase, cu zeci de mii de oameni, aducerea in tara, sub nume romanesti, a vechilor teroristi, la 13-15 iunie 1990, dar si prin solicitarea de acordare a numelor unor criminali de razboi, unor strazi si scoli (celebrul caz Albert Voss), de ridicare a unor monumente iredentiste (gen Monumentul Ungariei Mari , de la Arad), s-a impus bilingvismul in localitatile cu peste 20% minoritari, ceea ce a dus la alungarea romanilor din Harghita, Covasna si, partial, Mures. S-a jonglat, in permanenta, cu termenii „maghiar, secui, ceangau” si „catolic”, toate sinonime, in mintea lor, pentru „ungur”. S-a mistificat si se mistifica istoria cu ajutorul unor tradatori romanni, care merg pe linia tradatorului Maniu, organizatorul unei miscari de secesiune in 1938 si, ca globalist, adeptul unei Transilvanii independente intre Romania si Ungaria. S-au emis „legitimatii de maghiar” si s-au cumparat, cu bani, constiinte, nu numai ale intelectualilor lacomi si gata sa se vanda , din marile orase, dar si ale copiilor de tarani romani, atrasi spre scoli si gradinite unguresti. Cu bani avansati de doua banci vieneze si una de la Budapesta, s-au cuparat pamant, cladiri, intreprinderi, adica tot ceea ce nu s-a putut fura, oficial, prin Parlament, potrivit ordinului ministrului ungur al Apararii Lajos Furr:”Cine detine pamantul, are Ardealul!”. S-au infiintat fundatii, asociatii sportive (paramilitare) dotate inclusiv cu aerodromuri, s-a introdus armament in tara, dar .... stipendiati si de statul ungar si de statul roman, la vedere, de neoconservatorii unguri americani, in substart, UDMR-istii au devenit lacomi, adica au devenit ei insisi neoconservatori. Declaratiile oficiale pe care le-au facut Hunor, Marko Bela, Eckstein, Frunda etc. antiromanesti si belicoase, dupa 2005, nu au avut in vedere decat interesul de a-i mentine la ciolanul puterii, intrand, prin santaj, la guvernare.

Cum de am ajuns in aceasta situatie, ca popor si ca tara? De ce, comunistii globalisti au avut si par a avea, in continuare, succes? Vom vedea, in cele ce urmeaza.........

(VA URMA)

Col. (r) dr. Mircea Dogaru,

Presedintele SCMD

vineri, 6 iunie 2014

Jocul de-a mobilizarea 11

“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
- Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea a XI-a

XIII. INTRAREA ROMANILOR IN NOAPTEA ISTORIEI

Cand batranul comunist-globalist, Silviu Brucan, ne-a facut „stupid people”, prezicandu-ne „desteptarea” dupa 20 ani, toti ne-am burzuluit, l-am urat si injurat. Stiind mult mai multe decat noi, bietul om facuse o analiza corecta, dar nu tinuse seama, insa, de specificul romanesc ce consta in „saritul calului”. Au trecut, nu 20, ci 25 de ani si noi suntem inca in „tunel”, cautand, probabil, la capatul gresit „luminita” pe care ne-o promitea, in ’96, CDR-ul care pare a se recoagula astazi ca dreapta basista. Dar avem o scuza! Cei 25 de ani de „circ” fara „paine” abatuti asupra noastra se adauga celor trei decenii de pregatire intensa si profesionista, de catre interesati, a „revolutiilor spontane”. In „Noaptea Istoriei” am intrat, nu in 1989, ci in 1978. Ca semnal al trecerii la etapa decisiva, fuga lui Pacipa a insemnat, nu numai adaugarea la cele 8 miliarde USD, paguba produsa de cutremurul din ’77 a inca 7 miliarde USD, ci si demantelarea serviciilor noastre de informatii si contrainformatii. Ori, fara informatii, orice armata, oricat de mare, devine o biata turma de sacrificiu. Inconjurat de „curticeni”, Geniul Carpatilor si-a sapat singur groapa, masurile sale logice transformandu-se, in practica, in dezastre economice care au adancit criza indusa, individul fiind usor de manipulat pe tema „iconomiilor”. De pilda, Canalul Dunare-Marea Neagra. Planul initial prevedea construirea unui canal pe care sa intre, direct din Marea Neagra, vasele de tonaj mic si mediu si sa navigheze pana la Viena. Era o rasturnare geostrategica fara precedent. Din antichitate se stie ca cine detine gurile fluviului controleaza in intregime fluviul si Europa. Rusii ne smulsesera controlul, odata cu Basarabia in 1940, devenind riverani. Canalul ar fi scurtcircuitat Bratul Chilia, aducand miliarde exclusiv Romaniei si impunand-o ca decidenta pe Dunare. Sub pretextul „iconomiilor”, Ceausescu a fost prostit sa accepte modificarea proiectului si s-a ajuns la actuala artera, aproape inutilizabila, necesitand transbordarea marfurilor pe barje, cu costuri mari si ritm lent, plus o eventuala reimbarcare. Putea conveni UE sau Rusiei Canalul? Si asa, plata ne-am primit-o, prin sabotarea senalului navigabil dunarean cu nava Rostok, in paralel cu desfiintarea Directiei Lucrari in Economia Nationala a Armatei, ca sa nu putem interveni, in vremea ministeriatului „portocaliului” Basescu la Transporturi. In paralel, rusii, prin intermediul ucrainenilor, ne-au inlaturat complet, prin amenajarea canalului Valcov, care sa le dea lor controlul exclusiv pe fluviu. Ca subminarea economiei nationale sa fie completa, toti pilotii fluviali au fost concediati, preluati de firma unui „ucrainean” din Galati, care a facut propaganda printre primarii Deltei, in ’90-’92, pentru „reintregirea” acesteia in cadrul „Ucrainei”. Tot „coincidente”, sunt, probabil, desfiintarea, exact atunci, a granicerilor, ca sa nu avem cu ce interveni si transformarea lor in politie de frontiera. De asemena, tentativa navei ucrainene Aura de a ermetiza complet Bratul Chilia, prin provocarea unui accident cu epava Rostok. Desi platit de ucraineni, din fericire, pilotul era roman si a salvat situatia in ultima secunda.

Pe aceeasi directie, „Amenajarea Complexa a Raului Dambovita” trebuia sa transforme aceasta apa intr-o Sena a Bucurestiului. Tot sub pretextul „iconomiilor”, agentii l-au prostit pe Ceausescu sa accepte modificarea proiectului initial, sa renunte la cursul continuu si la podurile inalte pe sub care puteau trece vaporase, rezultatul fiind cel care se vede. Era batran, era bolnav, dar inca nu se tampise de tot. A acceptat ideea ca poate acoperi datoriile din exporturi, in special agricole, pe principiul taranesc „jumatate la export, jumatate la populatie”. I se raporta in fals ca avem o „productie record de 32 de milioane tone”, „o productie revolutionara”. Batranul vorbea singur in fata garzii: „Auzi, de 32 milioane tone. Astia isi bat joc de mine. Uita ca sunt de la tara si stiu cat da un hectar.Cred ca nu sunt nici jumate.”  Dupa care dadea ordinul telefonic: „Bine mai, dati 8 milioane la export si restul la populatie.” Dar erau 7 milioane de toate, fiindca Ceausescu nu isi dadea seama ca minciuna pleca de la comuna, unde primarul dubla productia din condei, la judet era din nou dublata de primul secretar si, cand ajungea la ministru, atingea proportii galactice. Mare succes globalist! Romanul era lovit in stomac fara drept de apel si pregatit pentru „revolutie”, iar „multiubitul Fiu al poporului” urat de toata lumea, fara sa priceapa de ce. Ca „bonus”, a fost distrusa armata, bagata, din ratiuni economice, in marile constructii, in minerit si, mai ales, in agricultura. Stie din interior, portocaliul Basescu, de ce ne insulta! Adio arme! Adio pregatire de lupta! Pentru ca se economisea benzina. Adio aplicatii si trageri! In deceniul IX, armata ajunsese principala forta de productie a tarii si principalul contributor la buget, in locul CAP-istilor, minerilor, constructorilor, care iau astazi pensii, in buna masura, de pe urma ei. Sutele de morti, ofiteri, de subofiteri si soldati in accidente de munca, erau cu grija escamotate pentru ca „tovarasului” nu i se putea raporta ca au murit militari, acolo unde oficial nu existau fiindca erau sectoarele de munca ale garzilor patriotice, CAP-istilor studentilor sau elevilor. Drept urmare, in decembrie 1989, soldatii, si la armata si la trupele de securitate, habar nu aveau ce inseamna o arma, cum se incarca si cum se trage. Ii instruiau „profesionisti” de pe margine, indemnandu-i sa traga in simulatoarele aduse de Sergiu Nicolaescu, din Germania, pentru noua lui versiune de „August in flacari”. Masura a avut insa si o urmare neasteptata. Prin’87, bolnav, Ceausescu a fost internat in spital, unde, de plictiseala, a citit cartea politista a lui Petre Salcudeanu (viitorul ministru PSD-ist, depus de SPP in actiunea „Chilotii in vine”) – „Bunicul si o lacrima de fata”. Actiunea se petrecea undeva in Ardeal, unde o tanara tehniciana de 22 de ani fusese gasita moarta, asasinii simuland violul drept cauza. Finalul era apoteotic. Fusese ucisa in urma unui complot pus la cale de presedintele CAP, seful de post, secretarul de partid, popa, directorul scolii et. , adica de toate notabilitatile localitatii. Batand cu pasul terenurile, fata constatase ca in acte erau 3.000 de hectare cultivabile, dar in realitate se cultivau 6.000, pentru a mari artificial productivitatea raportata la hectar. „Da’ daca o fi adevarat?”. Fara sa stim de ce, noi, istoricii militari, am primit de la ministru ordinul ca, in doua luni, sa ii punem pe masa situatia terenurilor agricole ale Romaniei, de la 1812, pana in aprilie 1944. Consternati, ne-am apucat de treaba, 24 de ore din 24 si am realizat-o. In 1990, aveam sa aflam ca Ceausescu ceruse aceeasi situatie de la Ministerul Agriculturii si, sa vezi dracie! Din raportul nostru rezulta ca, fata de Antonescu, in aprilie 1944, cand nu avea jumatate de Ardeal, NE Moldovei ocupat de rusi, cand nu fusesera desecate Baltile Brailei, Ialomitei, lacurile Greaca, Potelu etc., Ceausescu avea cu 2, 5 milioane mai putin. Iar fata de raportul Ministerului Agriculturii, diferenta se marea la 3 milioane. S-a deslantuit ancheta, ajungandu-se la concluzia ca mai toate CAP-urile ascundeau hectare, care existau fizic, dar nu in acte, ancheta stopandu-se cand s-a demonstrat ca si Complexul Scornicesti ascundea 12.000 de hectare. Tanar inca si naiv, am lansat in 1990 intrebarea care mi-a adus prima amenintare telefonica si anonima cu moartea: „Ce s-a intamplat cu cele 3 milioane de hectare agricole, care nu exista nicaieri in acte, dar exista fizic, in conditiile in care restituirea catre fostii proprietari mai mult nu se face decat se face?” Plin de elan, dupa numai doua saptamani, am fost din nou amenintat cu moartea, telefonic, pentru ca, intr-o emisiune „Pro Patria”, sub pulpana prietenului Valeriu Pricina, imi incoltise si lansasem alta idee traznita: „Ii cautati pe teroristi? Ii gasiti pe listele ICRAL-ului! Cautati grupurile de indivizi care au cumparat in 1988 – 1989, case in zone demolabile, pe nimic si, in centrul lor, il veti gasi pe acela care stia deja ceea ce avea sa se intample in Romania.”

Un alt exemplu l-ar putea constitui distrugerea sistematica a invatamantului, prin deturnarea ideii logice de „imbinare a teoriei cu practica”. Locotenent fiind si cercetator la CSCITM, contiuam sa predau ore de istorie la Liceul 13 PTTR, unde eram diriginte la clasa XI. La o sedinta cu parintii, acestia m-au intrebat: „- Ce or sa iasa copiii nostri, dupa absolvirea acestui liceu? – Cretini cu diploma. Sunt intr-a XI-a, dar, ca nivel cunostinte, nu depasesc clasele V-VI din vremea dvs.Au trecut 3 luni si inca nu au definitivat orarul. Dupa cheful profesorilor, au 6 ore de matematica, fizica chimie intr-o zi si a doua zi, sport, muzica si mai stiu eu ce! Mai mult, au doua saptamani scoala si una sau doua practica. Carte nu invata ca vine practica, iar la practica joaca fotbal. Cand imi vine randul sa ii prind la cursuri, trebuie sa ii duc ba la blocuri in constructie pentru curatenie, ba la sosea, cu steaguri, ca vine Brejnev, ba la agricultura,  la cules porumb. Daca nu puneti piciorul in prag, sa fie comasate orele de clasa si practica s-o faca la sfarsit, tot comasat, nu-i pregatiti nici pentru carte, nici pentru munca. Eu nu am ce face pentru ca, deja, m-am certat cu inspectorii de la minister, ca de ce nu am incheiat situatia la clasa < X>. - Pentru ca nu i-am vazut nici o zi la fata, decat in prima zi de scoala, cand ne-am prezentat reciproc.- Pai le puneti o nota, o inmultiti cu doi, aia e si nota la teza,  impartiti la doi si asta e rezultatul. – Si pe ce le-o pun? Pe faptul ca isi cunosc numele?” Tovarasul Smarandache nu a stiut ce sa-mi raspunda. Dar raspunsul la intrebarea pentru ce pregateam elevii, l-am aflat in decembrie 1989: ii pregateam pentru strada, ca masa de manevra. Dovada ca 75% din mortii „revolutiei” au fost minori, stersi astazi de la drepturile acordate parintilor, prin globalista Ordonata 11/2014, care inlocuieste revolutionarii cu detinutii politici. Supravietuitorii au avut sanse, fiindca, de prin’90, au ajuns direct ministri. „Minunatul nostru tineret, necontaminat de comunism!”  urla Doina Cornea, soacra Serviciilor franceze si mama coautoarei Declaratiei tradatoare de la Budapesta in privinta Transilvaniei, Ariadne Combes. „Tinerii nostri!” mieuna Blandiana, mama motanului „dizident” Arpagic, in fruntea fanilor tineri manipulati sa se prostitueze politic. „Comunistilor, voi militarii sunteti retrograzi, o sa va luam capetele la toti. Inca existati, pentru ca asteptm sa creasca tinerii nostri!”  imi batea cu pumnul in masa in martie 1990, (pentru ca indraznisem sa declar ca participarea academicianului Stefan Pascu la Congresul Mondial de Istorie de la Madrid este benefica pentru noi, dat fiind ca primise acceptul a 38 de mari istorici sa participe la o masa rotunda pe tema istoriei romanilor) fosta mea secretara de partid, tovarasa Zoe Petre, autoarea candidaturii la presedintie a lui Emil Constantinescu si viitorul lui „guru”.

In conceptia comunista, bunicii kominternisti ne-au sarit ca generatie, apeland la fiii lor din generatia Petre Roman si la stranepotii cu cas la gura, buni de sacrificat pentru ca nu intelegeau nimic. Aceasta este generatia de sub 40 de ani, scolita de-ti vine sa plangi, specialista in „apcize”, pe care se bazeaza, astazi, Victor Ponta si el crescut in lozincile post revolutiei. Cum vechii kominternisti fusesera usuiti de Dej si Ceausescu, se repliasera in posturile calde de modelare a imaginii: radioteleviziune, presa scrisa, revistele de cultura, Uniunea Stalinista a Scriitorilor etc. si s-au pus pe facut „imagine” in tara si in afara in deceniul pregatitor, avandu-i pe „odiosii securisti” pe post de curieri la Europa Libera si raspandaci in interior: „Opriti, fratilor Congresul, ca va moare realesul!”; legarea, la propriu, a covrigilor de coada maidanezilor Capitalei (bunicii „cainilor comunitari” de azi); a perelor in plopii din Grozavesti (dupa discursul lui Ceausescu despre infrangerea Socialismului ”cand va face plopul pere si richita micsunele”); lansarea la apa a cosciugelor pe Dambovita cu efigiile cuplului dictatorial etc. Tanar si naiv fiind, am fost si eu angrenat in marea campanie de pregatire psihologica si indobitocire a romanului, in vederea manarii lui in strada, fara sa stiu.

In 1988, am primit ordinul, din partea ministrului Apararii, prin seful Departamentului Aviatiei Civile (pentru ca eram detasat in economie), sa scriu lucrarea „Dracula. Mit si realitate”, in urmatoarea structura: 70 pagini adevarul istoric, 70 pagini aparitia mitului, 70 pagini documente. Cartea era solicitata de istoricul italian Lauro Grassi, urma sa apara la Editura Xenia  din Milano, care remitea institutiei mele 1000USD si publica, la schimb, o carte a lui Mario Ruffini despre Transilvania, extrem de stanjenitoare pentru unguri. „Am inteles, sa traiti!”, am executat si, prin inscris oficial, i-am trimis manuscrisul lui Ioan Talpes la Editura Militara. Acolo, 2 treimi din manuscris s-au pierdut (partea documentara si analiza mitului), scandalul durand pana la „revolutie”. Devenind, dupa decembrie 1989, „mare si tare”, l-am bombardat cu scrisori pe Lauro Grassi, privind publicarea, fara raspuns. Ne-am intalnit in toamna lui ‚90, la Madrid, unde l-am abordat direct. Uluit, omul mi-a spus:”Credeam ca tu si noul tau general, presedinte al comisiei romane, sunteti niste nebuni! Habar n-am despre ce vorbiti! – Cum domnule, ca am intreg dosarul? N-a fost creierul lui Ilie Ceausescu, Ionescu E.Mihail, insotit de capitanul Ilie Schipor, la dumneata, acum doi ani? – Ba, da. – Si n-ati tratat aparitia unei carti „Dracula”? – Am vorbit despre colaborare pe al II-lea Razboi Mondial. - Pai ala, la intoarcere, a pus un intreg mecanism in functiune si am muncit, ca un nebun, la cererea ta. Uite actele! – Auzi, cand se intampla chestia asta?- In februarie 1988. – Aha! Si ce mit circula atunci, legat de Ceausescu? – Mitul Ceausescu – Nero. Nero a distrus Roma, asta satele. – Si cine dracu , crezi tu, ca a uzit in Rusia, in Germania sau in SUA de Nero? Era prea elitista chestia! Trebuia altceva! Ia, adu-ti aminte, ce s-a intamplat, dupa ce Talpes ti-a ratacit partea documentara? – A aparut mitul Ceausescu – Dracula. Adica, vampirul care suge sangele poporului!- Ei, vezi? De Dracula a auzit tot prostul. Era nevoie de un fraier sa stranga documentatia pentru justificarea evenimentelor sangeroase, deja, pregatite. Ala ai fost tu. Dar fii atent, pentru ca sunt foarte economi, folosesc acelasi material de mai multe ori. Vezi sa nu apara si cartea!” Dupa numai cateva luni, chemat la refec, impreuna cu sefii mei, de ministrul adjunct al Apararii, pentru ca ne opuneam revenirii globalistilor in Comisia Romana de Istorie Militara, am vazut, pe biroul demnitarului, semnalul cartii; coperta mea, titlul meu, dar alt nume: Kurt Treptow. Agentul strecurat in Romania, pe post de istoric, de neoconservatori, in 1988. Cel sustinut caineste de Troika istoricilor militari, ajunsi din ceausisti, mari europenisti, dupa evenimente. Cel arestat pentru pedofilie, la cererea expresa a FBI-ului, pentru ca americanii descoperisera ca inclina cam mult spre Germania, patria bunicului sau, amiralul Von Treptow. Cartea era o culegere de studii a acolitilor de la Insitututl N. Iorga, Treptow semnand exact partile care-mi disparusera mie. Am oprit publicarea in faza de semnal, sub amenintare, declansand razboiul mediatic pe care respectivul ministru adjunct avea sa-l piarda in fata mea in 1992. Cartea am publicat-o, in 1994, la Editura Ianus, cu intrega poveste.

Salvat in extremis, in decembrie 1989, de acuzele de „tradator al istoriografiei militare”, revenit din misiune pe data de 17, am constatat ca din blocurile militare de la Gara de Nord, ofiterii fugeau ca iepurii, la alarma. Se daduse indicativul „Radu cel Frumos”. Intrucat nu am reusit sa prind pe nimeni la telefon de la armata, i-am luat pe cunoscutii mei „securisti”, la rand. Toti erau acasa si habar nu aveau ce se intampla. In final, am dat de fostul complice al nostru din 1985 in scandalul cu analiza istoricilor, „Valer Pop”. L-am rugat sa se intereseze, sa afle ce se intampla, pentru ca eu nu stiu ce sa fac, fiind detasat in economie. Dupa o jumatate de ora m-a sunat, plangand la telefon: „- Unitatea ta e TAROM, te duci acolo si nu pleci, indiferent cine va  da ordinul sa plecati acasa! Si, tine minte........ suntem noi amici? – Da. – Daca esti acolo, in unitate,  ai o arma in mana si ma vezi pe mine venind spre tine in noptile urmatoare, nu ma intreba de sanatate, impusca-ma imediat. – Atat de grava e situatia? – Da. Astia vor sa ne lase fara tara”  Asa am intrat in ceea ce viitorul meu amic, luptatorul de pe inaltimile Golan, scriitorul si regizorul francez de origine romana, Tudor Eliad (Perahim), avea sa defineasca, in subtitlul la cartea sa „Timisoara mi amor”, drept „O coproductie franco-ungaro-americano-hispano-sovieto-italiano-polonezo-norvegiano - bulgaro-germano-iugoslava si Televiziunea Romana Libera”. Prima „revolutie televizata” a lumii, un spectacol de sunet si lumini, sustinut in direct, pe melodia „Mircea, fa-te ca lucrezi!”, de scriitori, poeti, regizori, scenaristi, actori, publicisti, foste amante a nomenclaturii comuniste si alti pregatiti in „laboratorul„ lui Gogu Radulescu de la Comana, care ne-au isterizat, trimitandu-ne sa aparam cu pieptul gol televiziunea, ce putea fi oprita printr-o simpla apasare de buton, ne-au adus la marginea nebuniei cu zvonuri despre otraviri si actiuni teroriste, pentru a masca adevarul! Adevar ce a scapat in amintitele cuvinte ale lui Brucan, adresate lui Petre Roman, favoritul lui Francois Mitterand: „Nu te baga, lasa-l pe asta, DEOCAMDATA, pentru ca pe tine nu te cunoaste, INCA, nimeni!” Deci, nu Iliescu era „pregatitul”, el trebuia doar sa asigure tranzitia de cateva luni, ca in toate tarile din Est spre acapararea puterii de catre „omul providential”. Dar, la noi, fiind multi competitori, a iesit totul pe dos. Oficialul puterii bipolare americano-ruse, Dumitru Mazilu , a fost maturat, fostul coleg al lui Gorbaciov, de camin studentesc, Vladut Nisipeanu, a disparut in Istorie, iar favoritul neoconservatorilor americani, Volodea Tismaneanu, fost lector al CC al PCR, marsrutizat, prin Mexic, in SUA si propus de grupul „Agora” la functia suprema, a ajuns prea tarziu, ca venea prea de departe. La fel a patit si Ioana Bratianu, venita de la Versoix, care l-a gasit instalat, in fotoliul liberal, pe un fost subaltern al sau, sot al maiorului DIE – Dina. Agentii tuturor serviciilor ne-au invadat, cei bastinasi, fosti profitori ai vechiului regim, au trecut la „marea naparlire”, iar noi am fost manati spre Niciunde si spre Nicaieri si deposedati, rapid, de troika Isarescu–Roman–Stolojan, de tot ce aveam ca popor si ca sperante individuale de realizare prin munca.
Nu putem incheia, insa, fara a reaminti ca primul ordin al noii „puteri” – „Numesc ministru al Apararii Nationale pe tovarasul Victor Atanasie Stanculescu!” a fost calcat, imediat, in  picioare ”Nu, e tovarasul Militaru aici!”, a urlat corul vechilor agenti KGB si GRU, dirijati de Mihai Lupoi si un amiral fara flota. Speriat, Iliescu a reconfirmat numirea spunand „Eu nu ma pricep la treburile dvs. militare. Procedati cum e obiceiul la armata!”  Obiceiul, adica regulamentul prevedea, in conditiile date, preluarea functiei de ctare prim loctiior, adica tot de Stanculescu. Numai in stare de razboi declarat, sarcina ar fi revenit sefului SMG. Dupa cateva ore ne-am trazit cu Militaru, numit ministru. Cine l-a numit, peste ordinul lui Iliescu?

Ca multi ofiteri, am pus mana pe „scurtul militar” si am intrebat, cui i se subordoneaza armata? Raspuns:”Din acest moment, pe teritoriul Romaniei, nu se executa nici un ordin care nu vine de la Stanculescu sau Gusa! - Dar astia nu se inghit, fiindca Milea l-a numit pe Gusa sef de stat major, direct din comandant de divizie . – Termina cu prostiile, sunt cei mai buni prieteni, sunt ca fratii. – De cand? – De doua ore.- Aoleu, asa e de grava situatia? – E atat de grava, ca pana maine dimineata e posibil sa nu mai avem tara!”

Dar, despre minunile „post revolutiei” (dupa unii, post lovilutiei), in cele ce vor urma..........


(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea Dogaru,
Presedintele SCMD


luni, 2 iunie 2014

Jocul de-a mobilizarea 9


“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea
(Urmare)
Partea a IX-a

X. BATALIA DINTRE SOCIALISM SI COMUNISM PENTRU ROMANIA. FAZA NEOKOMINTERNISTA (1945-1990)
In decembrie 1989, impotriva unui regim socialist (retineti SOCIALIST, nu comunist), care masca o dictatura nu personala ci a unei nomenklaturi gerontocrate de partid, doua categorii de oameni s-au aflat in strada, facand posibila schimbarea: revolutionarii si militarii. Au fraternizat pe tancuri in numele LIBERTATII, facand inutil efortul celor peste 100.000 de militari profesionisti apartinand tuturor statelor membre ale celor doua tratate, adusi inca din iunie in Romania, spre a produce dezmembrarea acesteia. Facand sa cada toate planurile de razboi civil, revolutionarii si militarii au dat sacrificii de sange, dar au pastrat, cel putin, Romania intreaga, chiar daca in locul LIBERTATII au primit…… “Democratie”. Pentru ca, in timp ce ei serbau LIBERTATEA, inotand prin sangele lor, sobolanii s-au catarat la cascavalul Puterii si, in deplin acord cu scenaristii straini, au distrus complet si au jefuit ca-n codru Tara.
Industria a fost facuta praf de catre concurenta si vanduta pe nimic, la fel pamanturile, minele si milioanele de apartamente, adica tot ceea ce au produs, zeci de ani, generatiile de romani excluse de la Putere dupa decembrie ’89 prin anatemizarea drept “comuniste”. Sute de miliarde de dolari au luat drumul strainatatii, dar unde sunt restul? Evident, la sutele de milionari in dolari si euro, majoritatea fosti indivizi fara capatai, fara Dumnezeu si lege, semialfabetizati sau, in cel mai bun caz, agramati.
Patria, “recunoscatoare”, a dat o prima Lege a Recunostintei, Legea 42/1990, pentru ca hotii aveau nevoie de timp sa se consolideze la Putere. Recunoasterea si drepturile acordate urmasilor decedatilor, ranitilor sau luptatorilor cu merite deosebite s-a rasfrant prin dispozitiile Art.16 “in mod corespunzator” si asupra “militarilor de orice grad, precum si personalului civil din MApN si MAI care si-au jertfit viata sau au fost raniti in luptele pentru victoria revolutiei sau in legatura cu evenimentele revolutionare din decembrie 1989, cat si urmasilor acestora”, adica unui numar de 782 de militari, politisti si lucratori in serviciile de informatii si contrainformatii.
Sibilinic, in Art.1, al.3 din Constitutia, slugarnica fata de UE, din 2003, “demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii unmane, dreptatea si pluralismul politic” au fost garantate drept “valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989.”
Praf in ochi! Maurul isi facuse datoria, maurul trebuia sa moara! Intai au fost distrusi militarii. Abia refacute dupa tradarea  ordinarului spion triplu I.M. PACIPA, serviciile de informatii si contrainformatii au fost facute praf, cei mai buni specialisti fiind aruncati pe drumuri in 1990. Fara nici o sursa de venit deoarece, dupa imbecilul “Ce ati facut in ultimii 5 ani?” s-a lansat, prin lege, catastrofala idee, sinucigasa pentru popor si Tara, ca cine a slujit interesele Romaniei in serviciile de informatii si contrainformatii este un ticalos “eroi” fiind tradatorii ordinari de tipul PACIPA si RACEANU, adica cei care au slujit CIA, KGB/FSB, MOSAD, SEDECE, MOVE, KEOD, etc.! Fiindca, nu-i asa, tradatorii nostri si spionii altor state, care au tras in noi, ca la balci , in 1989, nu mai pot dormi de dragul propasirii si libertatii noastre! O campanie dementa, dusa, prin intermediul unor descreierati manipulati! In perspectiva integrarii in….. NICIUNDE si in NICAIERI, armata fost redusa de la 320.000 de luptatori la 52.500 de persoane, majoritatea fatuci cu diverse cursuri de 2 -3 zile facute aiurea pentru “specializare” (inclusiv Nuti UDREA a ajuns doctorand in Stiinte Militare), iar stagiul militar obligatoriu a fost desfiintat, depozitele si unitatile militare fiind pazite, azi, de body-guarzi. Internelor le-au venit randul mai tarziu, 21.000 de profesionisti fiind aruncati afara de “branconierul” IGAS, in 2011- inceputul lui 2012. Pentru ca disponibilizatii sa nu-si apere dreptul la munca si cariera cu arma, li s-a consfintit, prin legi organice (164/2001 si 179/2004) compensatii, drepturi banesti si dreptul la noi cariere in viata civila. Toate au fost lichidate de tandemul Boc–Basescu ulterior, in perioada 2009 – 2011, prin legi ale genocidului si tradarii nationale.
In paralel, revolutionarii au fost infestati cu impostori, reprezentanti ai noii Puteri care au primit certificate post factum, li s-a creat iluzia importantei sociale, inventandu-se un Secretariat de Stat pentru problemele Revolutionarilor din Decembrie ’89 in subordinea Guvernului, ai carui sefi au bunul obicei sa intre direct in puscarie dupa predarea functiei, au fost stimulati sa creeze doua sindicate si zeci de asociatii, ca sa nu poata sa reactioneze unitar, sa se afilieze politic la PSD sau PD, apoi au fost incriminati in bloc dupa aparitia Legii 341/2004, din 2010, guvernul Boc sistandu-le, ilegal, si plata indemnizatiilor.
S-a incercat si opunerea revolutionarilor fata de militari, in contextul declansarii razboiului imagologig si psihologic, declansat in ianuarie 2008 impotriva rezervistilor. Nu s-a reusit pentru ca, infiintat la timp, in 2009, SCMD a incheiat rapid aliante cu principalele organizatii ale revolutionarilor, atragand in jurul lor, ca semnatari ai Platformei Civice in cadrul CNSC, zeci de sindicate si ONG-uri, care au constituit un front comun de actiune al Societatii Civile. Marile manifestatii din 2011 si 2012 ale sociatatii civile romanesti     i-au avut in frunte pe militari si revolutionari, carora li se datoreaza, in cea mai mare masura, succesele electorale ale USL din 2012.  A doua zi dupa ce a ajuns la Putere, insa, USL a uitat sloganul “Dreptate pana la capat!”, promisiunile, facute prin semnatura la 14 iulie 2012, in favoarea “coabitarii”. Legile genocidului au continuat sa fie aplicate, numai revolutionarii si rezervistii, de acum oameni in varsta, bolnavi, fara alte venituri decat indemnizatiile ciuntite, pierzand, impreuna, peste 35.000 de persoane, care au “parasit, pe cale naturala, sistemul”.
In locul dreptatii promise, rezervistii au primit, dupa doi ani de chin, o reparatie partiala (Legea 241/2013), iar revolutionarii…….. o prima tentativa de a se elimina din randurile lor militarii (695 de persoane, inclusiv martirii Trosca si Cotuna), copiii sub 14 ani, buni sa moara in decembrie 1989, dar sa nu aiba drepturi pe motiv ca nu avut “discernamant” sau cei care nu au stiut sa-si preschimbe respectivele certificate (total, 2779 de persoane), celorlalti drepturile fiindu-le suspendate. Drept urmare, SCMD si SRR Decembrie’89 au protestat impreuna si negociat impreuna cu dl. secretar de stat Victor Socaciu.
Indiferent de cine este la Putere, se pare ca drumul Romaniei spre desfiintare nu poate fi barat.
Dovedind necunoasterea Constitutiei si o totala necunoastere a Istoriei, guvernul a emis, la 21 martie a.c., OUG nr.11/2014, privind reorganizarea la nivelul administratiei publice centrale, care proclama la Art.2, al. 1, “Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, organ de specialitate al adminstratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, isi schimba denumirea in Secretariatul de stat pentru recunoasterea meritelor luptatorilor impotriva regimului comunist instaurat in Romania in perioada 1945 - 1989.”
Dintr-o data, Revolutia romana este stearsa, anticonstitutional, din Istorie si, odata cu ea, si revolutionarii. Mi-as permite sa le intreb, insa, pe “geniile” care au formulat textul, cine a instaurat in Romania “un regim comunist in 1945?”. Asa-zis-ul rege Mihai? Dar in 1989?...... Ion Iliescu? Daca Traian Basescu s-a declarat “comunist” la alegerile din 2004, sa intelegem ca zisul regim continua si astazi? Iar daca Nicolae Ceausescu insusi nu a avut curajul sa declare Romania stat comunist ci SOCIALIST, vorbind de instaurarea comunismului, candva, in viitor, la Pastele cailor, cand va curge lapte si miere, despre ce comunism vorbesc agramatii Guvernului?
La aliniatul 2, ordonanta este si mai transanta: “Secretariatul de stat pentru recunoasterea meritelor luptatorilor impotriva regimului comunist instaurat in Romania in perioada 1945-1989 indeplineste functia de autoritate de stat in domeniul fostilor detinuti politici, cu respectarea dispozitiilor legale privind drepturile acestora.”
Adio mortii din decembrie 1989! N-au existat! Adio fraternizarea romaneasca! Adio revolutionarii si militarii pe sacrificiul carorara s-au ridicat la Putere si la furt generalizat impostorii autoproclamatei clase politice si ai “elitei” intelectuale care, slujind interese straine si interese personale meschine, conduc Romania spre dezmembrarea si disparitia, initial prevazute. In plus, se pune intrebarea: Ce are sura cu prefectura? Ce au in comun evenimentele din 1989 cu matusalemicii (daca mai traiesc) luptatori din anii 40-50 impotriva ocupantului sovietic?
Ca istoric, afirm ca numai un agent strain sau un analfabet poate trata otova perioada 1945-1989, care se imparte in trei epoci distincte, fiecare cu perioade si subperioade:
  1. Perioada 1944-1964 a ocupatiei sovietice, a genocidului romanesc si a rezistentei romanilor impotriva ocupantului;
  2. Perioada 1964-1978 a victoriei nationale sub masca “socialismului romanesc”si a marelui efort creator al poporului roman, deschis spre Occident, in toate domeniile vietii economice, sociale si culturale, perioada a marilor realizari economice, ulterior furate sau distruse;
  3. Perioada 1978-1989 a pregatirii “revolutiei spontane”, de inspiratie Est-Vest.
1. Prima perioada, zisa “comunista”, este rezultatul unei tradari, fara precedent, in istoria popoarelor, cand, eludand inainte de ratificare acordul incheiat, in aprilie 1944, de Carol al II - lea din Mexic cu Stalin (care prevedea, inclusiv, ramanerea Basarabiei si Bucovinei de Nord in granitele Romaniei), asazisul rege Mihai, fosta marioneta a lui Hitler, a decapitat Statul si armata, arestand-ul pe Maresal si punand Tara la dispozitia Armatei Rosii. Romania a fost rapid ocupata, 6 divizii au fost luate in prizonierat pe 27 august 1944, alte mii de militari si civili luati prizonieri pana la 1 octombrie 1944, cand intreaga armata romana (1.178.000 de oameni) a fost disponibilizata. Basarabia a fost abandonata rusilor si 62.000 de romani basarabeni, din teritoriul ramas, predati la cheie de Mihai si dusi direct in Siberia. Declansand genocidul in Basarabia, sovieticii au declansat in Romania operatiunea de cautare si lichidare a ofiterilor nostri de informatii, a romanilor basarabeni implicati in Unirea de la 1918, putinii care au scapat, ca maiorul Catele cu familia, fiind interceptati la Viena de specialistul NKVD (fost GESTAPO) Denis PATAPIEVICI, polonezul care, de teama conationalilor sai, s-a ferit sa se intoarca in Polonia natala, si-a schimbat numele in DIONIS, a optat pentru Romania si a fost infiltrat de catre NKVD ca expert la Banca Nationala. Rusii au vanat toti militarii, toti intelectualii, profesorii, preotii, taranii gospodari proclamati “chiaburi” (culaci), trimitandu-i in inchisori, in lagare sau deportandu-i.
Deoarece, Partidul Socialist-Comunist din Romania, infiintat la 8 mai 1921, de Internationala a III-a Comunista (Komintern), nestatutar denumit, la 4 octombrie 1922, “Partidul Comunist din Romania” avea sub o suta de membri (cunoscutul SAMI Vianu primea, la 1 octombrie 1944, carnetul de membru cu nr. 241), majoritatea agenti fugiti in URSS sau internati in lagare, deci nu conta, Kominternul a adus mii de cetateni straini, bolsevici instruiti la Moscova, pentru a prelua conducerea Coloanei a V-a din interior, in frunte cu Ana Pauker, Vasile Luca si Teoharie Georgescu. Ei aveau sa se infiltreze la nivel de conducere in toate structurile, fiind adevaratii criminali vinovati de genocidul romanesc, inceput sub patronajul “regelui” devenit favorit al lui Stalin, care l-a mai lasat sa se joace vreo 3 ani de-a mecanicul cu cele 2 avioane si masinile trimise cadou, odata cu decernarea Ordinului Pobeda. Numele vinovatilor, pe care nu-i pomeneste nimeni si care au murit intre timp, care prin SUA, care prin Ungaria, care prin Israel, deoarece fiii si nepotii lor, educati in spirit Kominternist, ne dau, din 1990, “democratie la tot cartierul”, sunt: Ana Pauker (Hannah Robinsohn, mama Maiei Pauker, fosta instructoare de pionieri si colega cu Ana Blandiana in Alianta Civica), Silviu Brucan (Saul Bruckner, sotul procurorului criminal Sidorovici), Vasile Luca (Luca Laszlo), Iosif Chisinevski (Jakob Broitman), Teoharie Georgescu (Burah Tescovici), Ilka Waserman, Abraham Guttman, Miron Constantinescu (Meher Kohn), Moise Haupt, Laurian Rechter (Zamfir), Heinz Guttman, Wilman Suder, Walter Neulander (Nemeth, ulterior Roman), Iulian Sorin, Denis Patapievici, Leonard si Hermina Tisminitki (Tismaneanu), Misu Dulberger, Razvan Sergiu, T. Ceaslovski, Neidman Gingol, Leon Davidovici (Muresan), Sanda Franco, Barbu Lenobel, Nicu Negru, Louise Segal, Clara Gersohn, Estera Hosu, Hedda Katz (viitoarea aliantocivista Ileana Vrancea) Herbert Estera, Viorica Wincler, Ella Mateescu, Gisela Vass, etc.
Se acuza ca, la 6 martie 1945, comunistii au preluat puterea si s-a instalat Regimul Comunist. Fals! In Regatul Romania, “regele” a dat Guvernul mosierului Petru Groza, presedintele Frontului Plugarilor, formatiune care l-a format, in coalitie cu PSD, PNT, PNL si Partidul Socialist Comunist din Romania. Se mai acuza ca, la 23 noiembrie 1946, comunistii au organizat si furat alegerile. Fals! Alegerile au fost organizate de Guvernul multicolor si castigate de o coalitie numita Blocul Partidelor Democrate formata, in ordine importantei, din PSD (2,5 milioane), Frontul Plugarilor (700.000), PNT–Alexandrescu,                  PNL-Tatarascu, Uniunea Populara Maghiara, Comitetul Democratic Evreiesc si, ultimul pe lista, PSCR sau Partidul Comunist din Romania. Au castigat cu 79,86%, in conditiile in care resturile partidelor istorice, daca ar fi votat macar unit, ar fi putut trece de 53% (PNL Bratianu, PNT Maniu, PNT Lupu, etc).  Dar cum sa se voteze unit, cand la romani orice gogoman se crede geniu, distruge creatia facuta de altii, astfel ca aveam 4 PNT-uri, 4 PNL-uri, etc.
Acuza pe care celebrul Onisifor Ghibu i-a adus-o, in 1950, lui Petru Groza nu a fost de bolsevizare, ci de tradare in fata ocupantului strain: ”…ai consimtit sa prezidezi fara nici un scrupul, un guvern, in compozitia caruia au intrat, la cele mai importante departamente: Externe, Armata, Finante, ministri care nu sunt nici cetateni romani, nici romani de sange si suflet, …. ca: Ana Pauker, ruteanul Emil Botnaras si ungurul Vasile Luca, toti trei cetateni sovietici. Nu cred sa mai fi existat vreodata, in intreaga lume o asemenea anomalie si nu cred ca se poate justifica cumva aceasta imensa monstruozitate, care echivaleaza cu anticamera asasinarii Romaniei ca stat si a romanismului ca popor si rasa.” Sa nu uitam ca, pentru aceasta victorie, Mihai I a fost personal felicitat pe 7 martie 1945, la Palat, de “guvernatorul” Andrei Visinski, Maresalul Malinovski, presedintele……Comisiei Aliate de Control din Romania (deci exista si binecuvantarea anglo-americana), consilierul sau politic - contraamiralul Bogdenko, generalii Susaikov, Vinogradov si ministrul plenipotentiar sovietic la Bucuresti - A.P. Pavlov.
Rezistenta nationala manifesta, in conditiile ocupatiei totale, tocmai in jurul si cu sprijinul “comunistilor” de origine romana si social-democratilor romani a inregistrat primele succese in octombrie 1946, prin cooptarea legionarilor lui Comaniciu in Partidul Comunist din Romania si, la 23 februarie 1948, prin romanizarea totala a acestuia, gratie fuziunii cu social-democratii, sub numele de Partidul Muncitoresc Roman (PRM). Dupa un an au aderat si socialistii (PSD-Stefan Voitec) astfel ca, in fruntea noii structuri, Gheorghiu Dej a reusit sa obtina de la Stalin acordul de eliminare de la conducerea tarii (27 mai 1952) a trio-ului terorist Ana Pauker, Vasile Luca, Teoharie Georgescu. A fost o colaborare tacita intre socialistii (nationalisti) rusi si socialistii (nationalisti) romani impotriva adversarului comun – comunismul (globalismul) de esenta marxista si expresie universala. Eliminarea kominternistilor a continuat, cu prudenta, dupa moartea lui Stalin (5 martie 1953) si accelerat dupa ce, in iunie 1958, Dej a obtinut scoaterea trupelor sovietice de ocupatie din tara, fapt care avea sa il coste viata, fiind lichidat de celebrul “Laborator de otravuri” (19martie 1965). Paralel cu pieptanarea structurilor de putere, de kominternisti, Dej a trecut la eliminarea declasatilor agramati ajunsi, peste noapte, generali si ministri, a tuturor ofiterilor cu sotii rusoaice apoi, a tuturor celor cu studii la Moscova. Victoria patriotismului romanesc si inceputul orientarii catre Occident a fost legata de “Declaratia din aprilie” (22 aprilie 1964). In plus, a eliberat si integrat social majoritatea patriotilor arestati de uneltele regimului stalinist de ocupatie, proces finalizat de Nicolae Ceausescu. Numai un tradator sau un nedotat ii poate condamna pentru acest gest national.
A fost Republica Populara Romana a acestor ani, cu un partid muncitoresc in frunte, o Romanie comunista, sau o tara ai carei cetateni, gemand sub ocupatia ruseasca si calcati in picioare de kominternisti, au reusit, in cele din urma, sa iasa la lumina?
2. Perioada 1964 – 1978 a fost perioada modernizarii, sub aspect industrial, economico-financiar si cultural a Romaniei, a dizidentei fatise fata de Moscova si a orientarii spre Occident si Lumea a treia.
Politic, abia acum, 24 iulie 1965, sub Nicolae Ceausescu, se creeaza Partidul Comunist Roman (numit asa din ratiuni de prudenta, dar, in realitate, Socialist si Nationalist) care initiaza relatiile politice si economice cu RF Germania, Franta , SUA, Israel si lumea araba. Bazandu-se (nejustificat de mult) pe aceste relatii, Romania se impotriveste, fatis, Moscovei. PCR ajunge la un efectiv de 4 milioane, deci, practic, dispare, rolul de partid avand-ul NOMENKLATURA (cuvant scos din vocabularul nostru dupa martie 1990). Majoritatea kominternistilor au fugit in strainatate, dar agentii - conserva au ramas strecurati in ministerele care gestionau finantele si imaginea (BNR, Ministerul Economiei, Finantelor, Culturii Invatamantului), coordonand educatia si asazisa formare a “omului de tip nou” prin Uniunea Scriitorilor, radio, apoi TVR, studiourile cinematografice, uniunile de creatie, presa scrisa si revistele literare: Lumea Noua, Cuvantul liber, Lupta de clasa, Romania literara. Numele agentilor de influenta?: Zaharia Stancu, George Ivascu, George Macovescu, Leonte Rautu, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Dan Desliu, Alexandru Jar, Felix Aderca, Maria Arsene, Ion Pas, Serban Nedelcu, Radu Popescu, Miron Radu Paraschivescu, Cicerone Theodorescu, Radu Boureanu, Maria Banus, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Moise Kohn (Crohmalniceanu), Traian Selmaru, Nicolae Moraru, Ion Witner, Savin Bratu, Otilia Cazimir, Mioara Cremene si, nu in ultimul rand, puiul de cuc, strecurat in familia Lovinescu, zisa Monica Lovinescu, adusa in 1968 in scop de contracarare, in locul onestului Jean Popper, la sectia romana a oficinei mixte de spionaj Est-Vest, Europa Libera. Ea avea sa colaboreze perfect in tara cu Hedda Katz, “lovinescolatra” care condusese in anii ‘45-‘55, batalioanele de asalt din universitati impotriva marilor carturari gen Calinescu si Dinu Pillat. Sub noul nume Ileana Vrancea, aceasta si-a asumat sarcina readucerii in discutii a marilor valori ale culturii romane, eliminate tot de ea. Obiectivul principal, insa, a constat in contracararea noilor tineri intelectuali romani, impiedicarea afirmarii lor, compromiterea si, in final, executarea lor ritualica pe catafalc: Romulus Zaharia, Ion Lancranjan, Francisc Pacurariu, Marin Preda, Eugen Barbu, Paul Anghel, Cezar Ivanescu, Marin Sorescu, Adrian Paunescu, Mihai Ungheanu, Dinu Flamand, Aurora Cornu, Ion Iuga, Gheorghe Anca, Mircea Iorgulescu, Petru Popescu, Mircea Micu, Gheorghe Pitut, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Marius Robescu, Sanziana Pop, Vintila Ivanceanu, Cristian Tudor Popescu, Raoul Sorban etc.
Pe alte planuri s-a actionat pentru distrugera imaginii lui Eminescu, Radu Gyr si a altor valori clasice ale culturii romanesti, dar si pentru crearea viitorilor “dizidenti” politici post-factum, adica a latrailor pregatiti pentru anii ’90 de Gheorghe (Gogu) Radulescu in uriasul lui pat rotund de la Comana.
A fost aceasta etapa,  a marilor realizari economice si culturale romanesti, “comunista” sau, cum este cu ura acuzata, “nationalista?”. Totul se arunca in capul lui Nicolae Ceausescu, desi toate initiativele lui erau a doua zi contracarate de trio-ul care conducea Romania, din umbra lui, prin intermediul Elenei Ceausescu, fosta “randunica” a lui Gogu Radulescu. Nu este vorba despre Apostol, Brucan sau Raceanu, ci de spre necunoscutii, pentru public, STEFAN VOICU, TUDOR OLARU si cel pentru care toata “telectualitatea” postdecembrista semna, in 1990, petitii de sustinere – GOGU RADULESCU.
3. Perioada 1978 – 1989, deschisa de tradarea lui Pacipa, care ne-a produs o paguba de 7 miliarde USD (adaugata la cele 8 miliarde paguba produsa de cutremurul din 1977), poate fi considerata, “pregatirea de artilerie” a evenimentelor din decmbrie 1989, nu numai in Romania, ci in tot Estul. Scenariul serviciilor sovieto-americane, admirabil prezentat de Tudor Eliad in lucrarea “Timisoara mi amor”, s-a tradus la noi prin blocarea economica provocata, distrugerea sistematica a invatamantului si culturii, criza artificiala indusa in toate domeniile, de la economie si cultura, la sanatate si constiinta nationala si o crunta lovire a romanului in stomac pentru a iesi in  strada. Munti de cartofi putrezeau in Harghita si Covasna, porcii se salbaticeau in Tulcea, dar marfurile nu aveau voie sa paraseasca judetele, pentru ca romanii, infometati, sa iasa in strada pe fondul unui iritant cult al personalitatii, “implementat” nu de Ceausescu, ci de batranii si noii kominternisti care detineau monopolul imaginii. Cu sprijinul a 100.000 de militari profesionisti straini care au actionat in strada, creindu-ne, pe viu, “Razboiul stelelor”, au incercat sa ne asmuta intr-un razboi civil care sa duca la dezmembrarea Romaniei. Dar n-a tinut, tocmai datorita Revolutiei, adica a fraternizarii, in strada, a milioanelor de romani, care i-au lasat….fara adversari. Cum razboi fara adversar nu se poate, ne-au servit povestea cu “terorismul” fara “teroristi”. Apoi au incercat sa ne serveasca Revolutia fara…….revolutionari, entuziastii lui Decembrie fiind insultati, declasati si porcaiti in toate felurile. Fiindca nu a tinut, astazi, prin OUG nr.11/2014, se sterge si ideea de Revolutie din Istorie. Pretextul pentru “stupid people” este acela ca se incearca eliminarea impostorilor dintre revolutionari, iar pentru cei “dastepti” ca se are in vedere pedepsirea lui Ion ILIESCU. Fara Ion ILIESCU si fara adevaratii detinuti politici, care nu au existat in perioada lui Ceausescu, dar astazi exista (V.A.STANCULESCU, V. BABIUC, Dtru. CIOFLINA, D.T. REMES, Adrian NASTASE etc.), acum nu am mai fi avut Tara. Reamintim cuvintele lui Brucan catre un tanarul si anonimul “revolutionar”, Petre Roman, care voia sa i se arunce lui ILIESCU in brate in cladirea CC-ului: “Nu te baga, lasa-l pe asta DEOCAMDATA, pentru ca pe tine nu te cunoaste, INCA, nimeni” Si mai reamintim faptul ca primul ordin al noii Puteri, adica al lui Ion ILIESCU, cel care inca nu intelesese  ca a fost aruncat in cladirea CC-ului, printre hiene – “Numesc Ministrul Apararii Nationale pe tovarasul Victor Atanasie STANCULESCU” a fost imediat contracarat de urletele kominternistilor si neokominternistilor prezenti: “Nu, este tovarasul MILITARU aici!” Militaru, pe numele lui adevarat LAPADAT, adica GRU!
Cine erau kominternistii? Pai, cei 6 care s-au dus in ’92 peste ILIESCU la Cotroceni, a doua zi dupa alegerile constitutionale, dandu-i cu pumnul in masa si urlandu-i, in fata garzii impietrite de spaima, “Auzi, ba, sa-ti iasa din cap ca faci ce vrei tu in tara asta! Nici macar cat traiesti, nu stabilesti tu!”
Cine sunt neokominternistii? Puii (fiii si nepotii) celor dintai si cei recrutati, in perioada 1980 -1985, de serviciile straine in numele “democratiei” de interes personal si care i-au eliminat pe romantici si pe revolutionari, conducand Romania spre dezastru, in interes strain. Reamintim cuvintele primului sef al adminsitratiei prezidentiale, la aducerea in echipa, a unui “tehnocrat, intarziat la “cursuri” in afara: “Tu de-al cui esti ba, de-al KGB-ului, de-al CIA-ului, de-al MOSSAD-ului? Hai, hai, ca aicea, fiecare este de al cuiva!”.
Distrugerea noastra, sistematica si programata, ca popor si tara, a fost posibila, prin cunoasterea tarelor noastre psihologice, prin invrajbirea noastra, prin intoarcerea romanului impotriva romanului. Un intreg popor a fost indemnat, stimulat sa-si urasca militarii! Astazi, un intreg popor, lipsit de conducere la nivel de sindicate, de tineret, de organizatii nationale sau de stat, este stimulat sa-si urasca revolutionarii! Daca aberanta OUG nr.11/2014 trece, maine, un intreg popor va fi stimulat sa-si lichideze militarii si revolutionarii, adica singurele forte, cat de cat organizate, capabile sa aprinda scanteia rezistentei in fata proiectatei desfiintari a Romaniei de catre hotii si asasinii externi, cu complicitate interna, prin deloc necesara reforma constitutionala, la fel de inutila si periculoasa ca cea din 2003, care va proclama REGIONALIZAREA / FEDERALIZAREA.
Vor castiga, oare, comunist-globalistii, astazi, numiti “neoconservatori”? Ce mesaj “istoric” ne-a adus taticul lor, Joe Biden, pe 21 mai 2014? Cine este desemnat sa fie presedintele “ales” al Romaniei?
Vom vedea, poate, in cele ce urmeaza………
(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea DOGARU
Presedintele SCMD



vineri, 30 mai 2014

Jocul de-a mobilizarea 8




“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea
(Urmare)
Partea a-VIII-a


IX. RASSM – INSTRUMENTUL COMUN AL COMUNISTILOR KOMINTERNISTI SI AL SOCIALISTILOR DE LA MOSCOVA PENTRU DEZMEMBRAREA ROMANIEI MARI SI DEZNATIONALIZAREA ROMANILOR


Dupa ce la 15/28 noiembrie 1918 Consiliul National Roman din Cernauti a votat unirea ‘Bucovinei” cu Romania, Sfatul Tarii de la Chisinau a votat in unanimitate ultimul act de inmormantare in istorie a Republicii Democratice Moldovenesti – renuntarea la toate conditiile de autonomie ale “Basarabiei”, acest teritoriu fiind impartit pe judete si reintegrat, firesc, din punct de vedere administrativ, in Regatul Roman.
Rusii nu au recunoscut niciodata unirea “Basarabiei” cu Romania si au imaginat o strategie de recuperare pe care am simtit-o pe pielea noastra, atat in perioada 1919 – 1944, cat si, ulterior, din 1988 si pana astazi: combinarea manifestatiilor stradale pentru drepturi, care urmau sa fie deturnate in manifestari antistatale, cu atacuri teroriste ale unor detasamente infiltrate. La aceste solutii au ajuns, dupa esecul tentativei de “revolutie”, condusa de  terorista Hannah Robinsohn (Ana Pauker), la 13 decembrie 1918, la Bucuresti, in fata Teatrului National.
La 6 ianuarie 1919 s-a declansat rascoala antiromaneasca la Hotin, concomitent cu trecerea Nistrului de catre un detasament terorist de cavalerie al Armatei Rosii, comandat de G.I. Barbula, care a ocupat localitatea Otaci. Armata romana a inabusit cu greu evenimentele, “patriotii” basarabeni supravietuitori fugind peste Nistru, unde au fost distinsi cu “Drapelul Rosu”. Numele respectivilor internationalisti sunt edificatoare: N.F Skutelnik (fost roman), I.H. Voroneski, B.M. Velicico, N.V. Sliva, K.I. Sinkonenko, D.V. Kalniciuc, T.I. Zibreev, D.T. Cekman, V. Balabanii etc.
La 27 mai 1919, o noua tentativa de provocare a unei “revolutii” a avut loc la Tighina, sub conducerea kominternistilor Zalkind si Humpert, sustinuti de 150 cavaleristi din banda lui Grigore Kotovski.
Esecurile au condus Rusia la tratative cu guvernul roman pentru recuperarea “Basarabiei” in paralel cu infiintarea unui partid comunist la Bucuresti. In aceste imprejurari a aparut Partidul Socialist-Comunist din Romania. Tratativele s-au desfasurat la Varsovia (1921), Tiraspol (1922) si Odessa (1923). In cursul acestora, Lenin a propus Romaniei un schimb ciudat: renuntarea la “Basarabia’ contra tezaurului romanesc trimis, in 1917, la Moscova. Refuzul i-a facut pe Lenin si Stalin sa pregateasca extrem de complex derularea trataivelor ruso-romane, preconizate pentru 27 martie – 20 aprilie, la Viena unde, sub privirea atenta a invingatorilor in razboi, Conferinta ruso-romana trebuia sa transeze definitiv problema Basarabiei. Pentru  internationalizarea litigiului, komiternstii din “Basarabia” au primit ordin sa se refugieze la Moscova. Ei au creat un Comitet de initiativa pentru promovarea ideii de rupere a “Basarabiei” de Romania, sub numele de Republica Moldoveneasca. Evident, “Sovietica si Socialista”. De data aceasta, rusii au avut grija ca numele initiatorilor sa sune romaneste: T. Chioran, A. Nicolau, A. Badulescu, I. Dic etc. Acestia au organizat mitinguri la Moscova, in toata luna martie a anului 1924, proclamand: “Noi cerem crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti (RSSM) si reunirea ei cu Uniunea Sovietica!” Mai mult, au trimis o delegatie la Conferinta de la Viena (14 martie/28martie), solicitand “crearea Republicii Muncitoresti Taranesti Basarabia si unirea ei cu Uniunea Sovietica”. Cererea se incheia cu sloganurile: “Jos cu ocupantii!” si “Traiasca RSSM!” In paralel, s-a actionat similar la Harkov (21 martie) si s-a decis desfasurarea Congresului III al Partidului Socialist-Comunist din Romania, tot la Viena, debarcarea romanilor din conducere si inlocuirea lor cu ungurul Elek Koblos. Prelungite pana in luna septembrie, tratativele au esuat, odata cu ultima tentativa de secesiune in Romania, “revolutia” de la Tatar Bunar in care a fost implicat un singur roman (Turcan).
Esecul i-a facut pe kominternisti si socialisti sa creeze, intr-o armonie deplina, instrumentul care avea sa destabilizeze si Chisinaul si Bucurestii – Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca (RASSM). Benefic a fost faptul ca aceasta a fost creata, din necesitate, in teritoriile romanesti inglobate in noua Ucraina Sovietica, adica ntre Nistru si Bug, in Transnistria. Ticalosia a constat in faptul ca Stalin a repus in circulatie denumirea unei entitati statale romanesti disparute in istorie, la 11 decembrie 1861, cand Alexandru Ioan Cuza a proclamat Romania – Moldova. Intr-un stat roman, impartit administrativ in judete, o astfel de entitate, ca si defunctele Ardeal, Oltenia, Muntenia, Banat, Tara Barsei, Tinutul Secuiesc, nu are ce cauta decat ca simbol al unei intentii distructive. Iar Stalin a facut-o ca punct de plecare in actiunea de spargere a unitatii romanesti, prin inventarea unui popor “moldovenesc”, procedeu similar celui de inventare a unui popor “ucrainean”.
Oficial, initiatorii proiectului au fost banditul Grigore Kotovski, kominternistul Pavel Tkatcenko (Iacob Antipov) si tradatorul M.V. Frunze ajuns, din boier roman, activist komnternist, inalt comisar al Uniunii Sovietice si general comandant al Cavaleriei Armatei Rosii. In paranteza, fie spus, Frunze avea sa fie lichidat de Stalin, ca toti comunistii care nu au apucat sa fuga din “Raiul socialist”, prin ordinul dat medicilor cu ocazia unei banale operatii de apendicita, procedeu folosit peste decenii si in cazul ministrului Apararii Nationale din Romania, Leontin Salajan.
Acceptand ideea, Biroul Politic al CC al PC(b) din Rusia a dat ordin Comitetului Central al PC(b) din Ucraina sa se ocupe de problema, la 29 iulie 1924. Drept urmare, la 12 octombrie 1924, s-a creat fictiunea statala RASSM, in urmatoarele raioane romanesti dintre Bug si Nistru: Balta, Birzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Nani, Ocna Rosa, Ribnita, Slobozia, Tiraspol, cu o intindere de 7.516 km2, cu 545.000 de locuitori (57% romani, restul minoritati de colonizare) si capitala la Balta. Patru ani mai tarziu, s-a mai marit, teritorial, putin, la 8.100km2 (cu 568.984 locuitori), capitala fiind mutata la Tiraspol. La noua corectura din 1934, RASSM avea 8.434km2 si 615.500 de locuitori, 80% romani. Dar nu se mai numeau romani. Planul A rusesc a reiesit din lozinca lansata de primul presedinte al RASSM, rusul Grigori Ivanievici Borisov: “Traiasca RASS Moldoveneasca, leaganul Romaniei Socialiste!” Deci era un cap de pod, vizand inglobarea intregii Romanii in Noua Ordine Mondiala Socialista Sovietica. Pana atunci, insa, Planul B prevedea, ca alternativa, inventarea unui popor “moldovenesc”, a unei limbi “moldovenesti”, obiectiv de care s-au ocupat luptatorii pentru “democratie”, de atunci, “ucraineni”, declarand limba romana “limba de salon, a burgheziei, plina de frantuzisme”, in timp ce poporul ar vorbi “moldoveneste”, de unde necesitatea “eliberarii” si unirii statale a poporului “moldovenesc” pana la Carpati. Un obiectiv neabandonat nici astazi, intrucat corespunde obiectivelor antistatale ale comunistilor/globalistilor.
Cu incepere de la 18-21 ecembrie 1924, conferintele de partid ale comunistilor de la Balta si Tiraspol aveau sa se prezinte, declarativ, drept conferinte “pe toata Moldova”. Pentru atragerea romanilor, similar prostirii musulmanilor, “ucrainenii” au decis, la 3 februarie 1932, adoptarea alfabetului latin pentru limba moldoveneasca. Dupa 6 ani, insa, initiatorii au fost pedepsiti, constatandu-se ca aceasta permite accesul la cultura romana si, la 27 februarie 1938, s-a revenit la grafia rusa. In arc peste timp, in octombrie 2007,  comunistul Voronin avea sa strecoare in Acordul de facilitare a regimului de vize, incheiat intre Republica Moldova si Comisia Europena, condusa de comunistul mao-ist, Barroso, sintagma “limba moldoveneasca”.
Mana cereasca pentru statul nationalist socialist rus avea sa fie semnarea, la 23 august 1939, la Moscova, a Pactului de Neagresiune cu Germania nazista, de catre Joachim von Ribbentrop si Viaceslav Molotov (presedintele Consiliului Comisarilor Poporului). Cu referire la art.3 din Protocolul aditional secret la acest pact, Ribbentrop preciza pozitia Germaniei: “In ceea ce priveste Europa de SE, partea sovietica insista asupra interesului ei pntru Basarabia. Partea germana a declarat ca manifesta o totala lipsa de interes fata de aceste teritorii.” Deci, simplii idioti sau comunist – globalistii, care pretind astazi ca Romania ar plati politele pentru ca a tradat Germania in al II-lea Razboi Mondial, ar trebui sa priceapa ca Germania ne-a tradat pe noi, din start, acceptand, nu numai sfartecarea Romaniei prin pierderea “Basarabiei” ci si a “Bucovinei”, luata “in compensatie” si a Hertei care nu intrase in discutie. Rusii ar fi luat totul cu acceptul Germaniei daca nu ar fi fost opriti cu foc, de un simplu maior, care a trecut peste capul comandantulul “Diviziei a VII-a infanterie - Stavrat”, al ministrului de razboi si al regelui Carol al II-lea, dand un ordin nemaintalnit in istorie: “Din ordinul meu si pe a mea raspundere, deschideti focul!” Se numea maior Valeriu Carp, a murit, din fericire pentru el, in luptele cu rusii de la Pascani din aprilie ‘44, declarat fiind, post mortem, de rusi, criminal de razboi. Nu a patruns in cartile noastre de istorie, unde adevaratii eroi nu au ce cauta, printre tradatorii reesapati de interesul politic, dar granita actuala a Romaniei se afla, si astazi, in nord, stabilita pe “Aliniamentul Carp”.
La 29 martie 1940, Molotov informa Sovietul Suprem: “Printre tarile meridionale vecine pe care le-am citat, este una cu care noi nu avem un pact de neagresiune, Romania. Aceasta se explica prin existenta unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a carei anexare de catre Romania nu a fost niciodata recunoscuta de Uniunea Sovietica.” Primind aprobarea de interventie armata, Molotov l-a informat pe ambasadorul german, Schulemburg, ca aceasta chestiune este “extrem de urgenta”, ca “nu sufera nici un fel de amanare”. La 26 iunie 1940, in urma acceptului dat de Hitler, Molotov a fost informat ca rusii pot lua si Basarabia si Bucovina cu orasul Cernauti, iar “hotarul trebuie sa treaca prin cel mai de sud punct al Ucrainei Apusene Sovietice, de la Muntele Cneteasa spre Est, de-a lungul raului Suceava si apoi mai spre NE de Herta, pe Prut”, pentru ca Rusii sa aiba linia de cale ferata directa: Chisinau- Cernauti- Liov.
Asadar, Noua Ordine Mondiala, nazisto-socialista, instalata pentru prima data pe planeta de o putere bipolara, Germania-Rusia, functiona.
Inceputa la 15 aprilie 1940, prin constituirea Frontului de Sud, sub comanda generalului Jukov, din armatele V, IX, XII din Ucraina, pregatirea de interventie armata era incheiata la 26 iunie ’40. Pe Nistru erau concentrate: 32 divizii infanterie, 2 divizii infanterie moto, 6 divizii cavalerie, 11 brigazi tancuri, 3 brigazi desant aerian, 16 regimente si 4 divizioane de artilerie, 14 regimente artilerie de camp. In aceeasi zi s-a trimis nota ultimativa regelui Carol al II-lea. Consiliul de Coroana neputand fi intrunit, la 27 iunie ’40 s-a primit al doilea ultimatum. Abia la orele 21, intrunit, Consiliul de Coroana a respins solicitarea de a rezista cu armele, ceruta de asazisul dictator Carol al II-lea, in urmatoarea decizie: din 26 membri, 19 au fost pentru cedare in fata rusilor, unul “si-a pus piciorul in ghips”, ca peste vremuri V.A. Stanculescu si numai 6, adica istoicii si militarii au fost pentru rezistenta armata. In Jurnalul sau, ultimul adevarat si mare suveran, Carol al II-lea, avea sa scrie: “Numai 6 votanti din cei 26 prezenti au fost pentru rezistenta. Numele lor merita sa fie inscrise, cu litere de aur, in Cartea Demnitatii Romanesti” O facem noi, astazi, rezervistii SCMD: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Ernest Urdareanu, Stefan Ciobanu si Traian Pop. Pe moment, asazisul dictator, Carol al II-lea, infrant, a fost obligat sa paraseasca sala strigand in fata posteritatii: “De ce oare romanii nostri n-au nici cea mai mica doza de orgoliu national in aceste clipe, intr-adevar, grele?” Chiar asa, de ce?
Acestea au fost imprejurarile in care Romania a pierdut 50.500 de km2 cu peste 6.700.000 de locuitori, dar si imprejurarile in care a disparut RASSM, pentru ca nu mai era necesara.
La 2 august 1940, Stalin a luat urmatoarele masuri:
  • Constituirea Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti din doar 6 judete ale asazisei Basarabii (Balti, Cahul, Tighina- rebotezata Bender, Chisinau, Orhei si Soroca) si doar 6 raioane ale fostei RASSM (Camenca, Dubasari, Grigoriopol, Ribnita, Slobozia si Tiraspol);
  • Inglobarea in Ucraina a raioanelor fostei RASSM – Nani (rebotezata Ananiev), Balta, Birzula, Codima, Ocna Rosa, a judetelor Ismail, Cetatea Alba si Hotin, dar si a “Bucovinei” (6000 km2 – judetele Storojinet, Cernauti, partial Radauti) si Hertei (340 km2), ultimele formand, astazi, Regiunea Ucrainiana Cernauti (8100 km2), proclamata la 7 august 1940.
A urmat eroica liberare, de catre armata roman, prin intrare in razboi, nu numai a intregii Basarabii ci si a intregii Transnistrii, care au reventi pentru 3 ani la trupul tarii, dar si a Ucrainei Istorice si marea contraofensiva comunisto-socialista impotriva Romanie derulata cu sprijin american, dupa 3 martie 1944, cand s-a conturat noua putere bipolara, americano-rusa, cu stiutele sau nestiutele consecinta pana in ziua de astazi.
Le vom lamuri, pe rand, in cele ce vor urma……..
(VA URMA)

Col.(r) dr. Mircea DOGARU
Presedintele SCMD