“DUPA NOI POTOPUL” IN VARIANTA BASESCU
Comentarii pe marginea unui penibil “joc” de-a
mobilizarea
(Urmare)
Partea a-VIII-a
IX. RASSM – INSTRUMENTUL
COMUN AL COMUNISTILOR KOMINTERNISTI SI AL SOCIALISTILOR DE LA MOSCOVA PENTRU
DEZMEMBRAREA ROMANIEI MARI SI DEZNATIONALIZAREA ROMANILOR
Dupa ce la 15/28 noiembrie 1918 Consiliul National
Roman din Cernauti a votat unirea ‘Bucovinei” cu Romania, Sfatul Tarii de la
Chisinau a votat in unanimitate ultimul act de inmormantare in istorie a Republicii
Democratice Moldovenesti – renuntarea la toate conditiile de autonomie ale “Basarabiei”,
acest teritoriu fiind impartit pe judete si reintegrat, firesc, din punct de
vedere administrativ, in Regatul Roman.
Rusii nu au recunoscut niciodata unirea “Basarabiei”
cu Romania si au imaginat o strategie de recuperare pe care am simtit-o pe
pielea noastra, atat in perioada 1919 – 1944, cat si, ulterior, din 1988 si
pana astazi: combinarea manifestatiilor stradale pentru drepturi, care urmau sa
fie deturnate in manifestari antistatale, cu atacuri teroriste ale unor
detasamente infiltrate. La aceste solutii au ajuns, dupa esecul tentativei de “revolutie”,
condusa de terorista Hannah Robinsohn
(Ana Pauker), la 13 decembrie 1918, la Bucuresti, in fata Teatrului National.
La 6 ianuarie 1919 s-a declansat rascoala
antiromaneasca la Hotin, concomitent cu trecerea Nistrului de catre un
detasament terorist de cavalerie al Armatei Rosii, comandat de G.I. Barbula,
care a ocupat localitatea Otaci. Armata romana a inabusit cu greu evenimentele,
“patriotii” basarabeni supravietuitori fugind peste Nistru, unde au fost
distinsi cu “Drapelul Rosu”. Numele respectivilor internationalisti sunt
edificatoare: N.F Skutelnik (fost roman), I.H. Voroneski, B.M. Velicico, N.V.
Sliva, K.I. Sinkonenko, D.V. Kalniciuc, T.I. Zibreev, D.T. Cekman, V. Balabanii
etc.
La 27 mai 1919, o noua tentativa de provocare a unei “revolutii”
a avut loc la Tighina, sub conducerea kominternistilor Zalkind si Humpert,
sustinuti de 150 cavaleristi din banda lui Grigore Kotovski.
Esecurile au condus Rusia la tratative cu guvernul
roman pentru recuperarea “Basarabiei” in paralel cu infiintarea unui partid
comunist la Bucuresti. In aceste imprejurari a aparut Partidul Socialist-Comunist
din Romania. Tratativele s-au desfasurat la Varsovia (1921), Tiraspol (1922) si
Odessa (1923). In cursul acestora, Lenin a propus Romaniei un schimb ciudat:
renuntarea la “Basarabia’ contra tezaurului romanesc trimis, in 1917, la
Moscova. Refuzul i-a facut pe Lenin si Stalin sa pregateasca extrem de complex
derularea trataivelor ruso-romane, preconizate pentru 27 martie – 20 aprilie,
la Viena unde, sub privirea atenta a invingatorilor in razboi, Conferinta ruso-romana
trebuia sa transeze definitiv problema Basarabiei. Pentru internationalizarea litigiului, komiternstii
din “Basarabia” au primit ordin sa se refugieze la Moscova. Ei au creat un
Comitet de initiativa pentru promovarea ideii de rupere a “Basarabiei” de
Romania, sub numele de Republica Moldoveneasca. Evident, “Sovietica si
Socialista”. De data aceasta, rusii au avut grija ca numele initiatorilor sa
sune romaneste: T. Chioran, A. Nicolau, A. Badulescu, I. Dic etc. Acestia au
organizat mitinguri la Moscova, in toata luna martie a anului 1924, proclamand:
“Noi
cerem crearea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti (RSSM) si reunirea
ei cu Uniunea Sovietica!” Mai mult, au trimis o delegatie la Conferinta
de la Viena (14 martie/28martie), solicitand “crearea Republicii Muncitoresti Taranesti Basarabia si unirea ei cu
Uniunea Sovietica”. Cererea se incheia cu sloganurile: “Jos cu
ocupantii!” si “Traiasca RSSM!” In paralel, s-a
actionat similar la Harkov (21 martie) si s-a decis desfasurarea Congresului III
al Partidului Socialist-Comunist din Romania, tot la Viena, debarcarea romanilor
din conducere si inlocuirea lor cu ungurul Elek Koblos. Prelungite pana in luna
septembrie, tratativele au esuat, odata cu ultima tentativa de secesiune in
Romania, “revolutia” de la Tatar Bunar in care a fost implicat un singur roman (Turcan).
Esecul i-a facut pe kominternisti si socialisti sa
creeze, intr-o armonie deplina, instrumentul care avea sa destabilizeze si
Chisinaul si Bucurestii – Republica Autonoma
Sovietica Socialista Moldoveneasca (RASSM). Benefic a fost faptul ca
aceasta a fost creata, din necesitate, in teritoriile romanesti inglobate in
noua Ucraina Sovietica, adica ntre Nistru si Bug, in Transnistria. Ticalosia a
constat in faptul ca Stalin a repus in circulatie denumirea unei entitati
statale romanesti disparute in istorie, la 11 decembrie 1861, cand Alexandru
Ioan Cuza a proclamat Romania – Moldova. Intr-un stat roman, impartit
administrativ in judete, o astfel de entitate, ca si defunctele Ardeal,
Oltenia, Muntenia, Banat, Tara Barsei, Tinutul Secuiesc, nu are ce cauta decat
ca simbol al unei intentii distructive. Iar Stalin a facut-o ca punct de
plecare in actiunea de spargere a unitatii romanesti, prin inventarea unui
popor “moldovenesc”, procedeu similar celui de inventare a unui popor “ucrainean”.
Oficial, initiatorii proiectului au fost banditul
Grigore Kotovski, kominternistul Pavel Tkatcenko (Iacob Antipov) si tradatorul
M.V. Frunze ajuns, din boier roman, activist komnternist, inalt comisar al Uniunii
Sovietice si general comandant al Cavaleriei Armatei Rosii. In paranteza, fie
spus, Frunze avea sa fie lichidat de Stalin, ca toti comunistii care nu au
apucat sa fuga din “Raiul socialist”, prin ordinul dat medicilor cu ocazia unei
banale operatii de apendicita, procedeu folosit peste decenii si in cazul
ministrului Apararii Nationale din Romania, Leontin Salajan.
Acceptand ideea, Biroul Politic al CC al PC(b)
din Rusia a dat ordin Comitetului Central al PC(b) din Ucraina sa se
ocupe de problema, la 29 iulie 1924. Drept urmare, la 12 octombrie 1924, s-a
creat fictiunea statala RASSM, in urmatoarele raioane romanesti dintre Bug si
Nistru: Balta, Birzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Nani, Ocna Rosa,
Ribnita, Slobozia, Tiraspol, cu o intindere de 7.516 km2, cu 545.000
de locuitori (57% romani, restul minoritati de colonizare) si capitala la
Balta. Patru ani mai tarziu, s-a mai marit, teritorial, putin, la 8.100km2
(cu 568.984 locuitori), capitala fiind mutata la Tiraspol. La noua corectura
din 1934, RASSM avea 8.434km2 si 615.500 de locuitori, 80% romani. Dar
nu se mai numeau romani. Planul A rusesc a reiesit din lozinca lansata de
primul presedinte al RASSM, rusul Grigori Ivanievici Borisov: “Traiasca
RASS Moldoveneasca, leaganul Romaniei Socialiste!” Deci era un cap de
pod, vizand inglobarea intregii Romanii in Noua Ordine Mondiala Socialista
Sovietica. Pana atunci, insa, Planul B prevedea, ca alternativa, inventarea
unui popor “moldovenesc”, a unei limbi “moldovenesti”, obiectiv de care s-au
ocupat luptatorii pentru “democratie”, de atunci, “ucraineni”, declarand limba
romana “limba de salon, a burgheziei,
plina de frantuzisme”, in timp ce poporul ar vorbi “moldoveneste”, de unde necesitatea “eliberarii” si unirii
statale a poporului “moldovenesc” pana la Carpati. Un obiectiv neabandonat
nici astazi, intrucat corespunde obiectivelor antistatale ale
comunistilor/globalistilor.
Cu incepere de la 18-21 ecembrie 1924, conferintele de
partid ale comunistilor de la Balta si Tiraspol aveau sa se prezinte,
declarativ, drept conferinte “pe toata
Moldova”. Pentru atragerea romanilor, similar prostirii musulmanilor, “ucrainenii”
au decis, la 3 februarie 1932, adoptarea alfabetului latin pentru limba
moldoveneasca. Dupa 6 ani, insa, initiatorii au fost pedepsiti, constatandu-se
ca aceasta permite accesul la cultura romana si, la 27 februarie 1938, s-a
revenit la grafia rusa. In arc peste timp, in octombrie 2007, comunistul Voronin avea sa strecoare in Acordul de facilitare a regimului de vize,
incheiat intre Republica Moldova si Comisia Europena, condusa de comunistul mao-ist,
Barroso, sintagma “limba moldoveneasca”.
Mana cereasca pentru statul nationalist socialist rus
avea sa fie semnarea, la 23 august 1939, la Moscova, a Pactului de Neagresiune
cu Germania nazista, de catre Joachim von Ribbentrop si Viaceslav Molotov
(presedintele Consiliului Comisarilor Poporului). Cu referire la art.3 din
Protocolul aditional secret la acest pact, Ribbentrop preciza pozitia
Germaniei: “In ceea ce priveste Europa de SE, partea sovietica insista asupra
interesului ei pntru Basarabia. Partea germana a declarat ca manifesta o totala
lipsa de interes fata de aceste teritorii.” Deci, simplii idioti sau
comunist – globalistii, care pretind astazi ca Romania ar plati politele pentru
ca a tradat Germania in al II-lea Razboi Mondial, ar trebui sa priceapa ca
Germania ne-a tradat pe noi, din start, acceptand, nu numai sfartecarea
Romaniei prin pierderea “Basarabiei” ci si a “Bucovinei”, luata “in compensatie”
si a Hertei care nu intrase in discutie. Rusii ar fi luat totul cu acceptul
Germaniei daca nu ar fi fost opriti cu foc, de un simplu maior, care a trecut
peste capul comandantulul “Diviziei a VII-a infanterie - Stavrat”, al
ministrului de razboi si al regelui Carol al II-lea, dand un ordin nemaintalnit
in istorie: “Din ordinul meu si pe a mea raspundere, deschideti
focul!” Se numea maior Valeriu Carp, a murit, din fericire pentru el,
in luptele cu rusii de la Pascani din aprilie ‘44, declarat fiind, post mortem,
de rusi, criminal de razboi. Nu a patruns in cartile noastre de istorie, unde
adevaratii eroi nu au ce cauta, printre tradatorii reesapati de interesul
politic, dar granita actuala a Romaniei se afla, si astazi, in nord, stabilita
pe “Aliniamentul Carp”.
La 29 martie 1940, Molotov informa Sovietul Suprem: “Printre
tarile meridionale vecine pe care le-am citat, este una cu care noi nu avem un
pact de neagresiune, Romania. Aceasta se explica prin existenta unei chestiuni
litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a carei anexare de catre Romania nu
a fost niciodata recunoscuta de Uniunea Sovietica.” Primind aprobarea
de interventie armata, Molotov l-a informat pe ambasadorul german, Schulemburg,
ca aceasta chestiune este “extrem de
urgenta”, ca “nu sufera nici un fel
de amanare”. La 26 iunie 1940, in urma acceptului dat de Hitler, Molotov a
fost informat ca rusii pot lua si Basarabia si Bucovina cu orasul Cernauti, iar
“hotarul trebuie sa treaca prin cel mai
de sud punct al Ucrainei Apusene Sovietice, de la Muntele Cneteasa spre Est,
de-a lungul raului Suceava si apoi mai spre NE de Herta, pe Prut”, pentru
ca Rusii sa aiba linia de cale ferata directa: Chisinau- Cernauti- Liov.
Asadar, Noua Ordine Mondiala, nazisto-socialista,
instalata pentru prima data pe planeta de o putere bipolara, Germania-Rusia,
functiona.
Inceputa la 15 aprilie 1940, prin constituirea
Frontului de Sud, sub comanda generalului Jukov, din armatele V, IX, XII din
Ucraina, pregatirea de interventie armata era incheiata la 26 iunie ’40. Pe Nistru
erau concentrate: 32 divizii infanterie, 2 divizii infanterie moto, 6 divizii
cavalerie, 11 brigazi tancuri, 3 brigazi desant aerian, 16 regimente si 4
divizioane de artilerie, 14 regimente artilerie de camp. In aceeasi zi s-a trimis
nota ultimativa regelui Carol al II-lea. Consiliul de Coroana neputand fi
intrunit, la 27 iunie ’40 s-a primit al doilea ultimatum. Abia la orele 21,
intrunit, Consiliul de Coroana a respins solicitarea de a rezista cu armele,
ceruta de asazisul dictator Carol al II-lea, in urmatoarea decizie: din 26
membri, 19 au fost pentru cedare in fata rusilor, unul “si-a pus piciorul in
ghips”, ca peste vremuri V.A. Stanculescu si numai 6, adica istoicii si
militarii au fost pentru rezistenta armata. In Jurnalul sau, ultimul adevarat
si mare suveran, Carol al II-lea, avea sa scrie: “Numai 6 votanti din cei 26 prezenti
au fost pentru rezistenta. Numele lor merita sa fie inscrise, cu litere de aur,
in Cartea Demnitatii Romanesti” O facem noi, astazi, rezervistii SCMD:
Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Ernest Urdareanu, Stefan
Ciobanu si Traian Pop. Pe moment, asazisul dictator, Carol al II-lea, infrant,
a fost obligat sa paraseasca sala strigand in fata posteritatii: “De
ce oare romanii nostri n-au nici cea mai mica doza de orgoliu national in
aceste clipe, intr-adevar, grele?” Chiar asa, de ce?
Acestea au fost imprejurarile in care Romania a
pierdut 50.500 de km2 cu peste 6.700.000 de locuitori, dar si
imprejurarile in care a disparut RASSM, pentru ca nu mai era necesara.
La 2 august 1940, Stalin a luat urmatoarele masuri:
- Constituirea Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti
din doar 6 judete ale asazisei Basarabii (Balti, Cahul, Tighina-
rebotezata Bender, Chisinau, Orhei si Soroca) si doar 6 raioane ale fostei
RASSM (Camenca, Dubasari, Grigoriopol, Ribnita, Slobozia si Tiraspol);
- Inglobarea in Ucraina a raioanelor fostei RASSM –
Nani (rebotezata Ananiev), Balta, Birzula, Codima, Ocna Rosa, a judetelor
Ismail, Cetatea Alba si Hotin, dar si a “Bucovinei” (6000 km2 –
judetele Storojinet, Cernauti, partial Radauti) si Hertei (340 km2),
ultimele formand, astazi, Regiunea Ucrainiana Cernauti (8100 km2),
proclamata la 7 august 1940.
A urmat eroica liberare, de catre armata roman, prin
intrare in razboi, nu numai a intregii Basarabii ci si a intregii Transnistrii,
care au reventi pentru 3 ani la trupul tarii, dar si a Ucrainei Istorice si
marea contraofensiva comunisto-socialista impotriva Romanie derulata cu sprijin
american, dupa 3 martie 1944, cand s-a conturat noua putere bipolara,
americano-rusa, cu stiutele sau nestiutele consecinta pana in ziua de astazi.
Le vom lamuri, pe rand, in cele ce vor urma……..
(VA URMA)
Col.(r) dr. Mircea DOGARU
Presedintele SCMD
