S-a implinit un an de
la marile batalii declansate in Piata Universitatii si nu numai, pentru ca
Sindicatul Militarilor le-a sustinut in toate marile orase ale tarii, pentru
inlaturarea regimului Basescu. La vremea respectiva, desi noi, SCMD-ul, am informat media ca au
actinat impotriva manifestantilor unitati private de asalt ale regimului,
organizate cu bodiguarzi imbracati identic cu jandarmii si cu insemne pe care
si le puneau cum voiau, pe baza de “arici”, ca respectivii au fost cazati la
Caminul de fete de la Scoala de Jandarmi, ramanand izolati in camere, mascati
tot timpul, mancand separat, pentru ca jandarmii adevarati sa nu-i vada, ba,
mai mult, ca o binecunoscuta figura
media a Internelor, la data aceea rezervist de mult, a fost surprinasa pe
micile ecrane, tocmai cand coordona asaltul, nimeni nu ne-a luat in seama!
In
loc sa fie luati la intrebari tovarasii generali Oprea si Andreescu, toata
media s-a aruncat pe numitul Gogu,
transformat intr-un fel de Richard Sorge al “rezbelului tivil” comandat de
Basescu si Macovei pentru Romania. Cu mult aplomb, guritele jurnalistelor l-au
facut pe Gogu general. Si bietul Gogu (chiar acesta este numele lui) necum sa
fie general-fruntas ca Ontanu, nu este nici macar colonel ca Turcescu, Blejnar
si Kovesi. La aproape 44 de ani, Gogu a fost si este inca maior.
Si l-au mai facurt
guritele jurnalistelor pe bietul Gogu “misteriosul om din umbra”. Aiurea, Gogu
era chiar omul la vedere al Jandarmeriei, misiunea sa fiind de negociator intre
nemultumitii care organizau mitinguri si manifestatii si institutiile statului
basist (ca acestea se confundau cu PDL, UNPR, UDMR, nu e vina lui) veghind
tocmai ca toata lumea sa se manifeste
decent, sa nu iasa conflicte. La intelegerea lui Gogu au apelat, in momente tensionate,
si revolutionarii si profesorii si ceferistii si cei de la protectia animalelor
si pensionarii, etc. Evident ca si noi, rezervistii. Nimeni nu stia cine
conduce Jandarmeria, dar pe omniprezentul Gogu il stia toata lumea, mai putin
jurnalistii, ca ei nu au facut marsuri si mitinguri de protest, am facut tot
noi, cand a fost vorba sa ne scapam televiziunea de tovarasa gradul Culcer. De
atunci stam si ne intrebam … ce-or fi avut fatucele alea cu Gogu, de-a fost
scos din peisaj, trimis la “ munca de jos” si am auzit ca nici acolo nu-l lasa invidia
unora in pace? Sa fi fost faptul ca Gogu, cret si cu mustata, semana cu Gene
Hackman la maturitate? Saracul Gogu si-a ras mustata, ratand, i-am spus noi, un
contract cu Hollywood-ul pentru un eventual film de Oscar dedicat marelui actor
american.
Astazi, fiindu-ne dor de acele zile, cand ne simteam puternici si
liberi si aveam, speram noi, aliati de nadejde, care ne promiteau “dreptate
pana la capat”, ne este dor si de figura familiara a lui Gogu, agitandu-se printre
noi si incercand sa potoleasca si sa impace pe toata lumea. Dar Gogu s-a dus, ca
si “dreptatea pana la capat”, iar noi, preventiv, i-am facut déjà legitimatie
de sindicalist, ca si d-lui Gl. Mereanu... Pana la a visa ca-i vom recupera pe
cei doi, odata trecuti in rezerva, ca specialisti nu numai in negocieri ci si
in asalturi, avem insa speranta, secreta, ca, in viitoarele zile ale trezirii,
cand ne vom regasi energia si vointa de lupta atenuate, deocamdata, de
dezamagirea provocata de escrocheria Referendumului, va reapare, la momentul
oportun si Gogu. Mereu calm, mereu zambitor, gata sa dea un sfat, gata sa
impace pe toata lumea cu toata lumea.
Cu un singur lucru nu ne poate impaca
insa “ acarul Gogu”: cu nedreptatile care se perpetueaza, in loc sa fie
stinse, asa cum ne-au promis candva, intr-un trecut istoric tot mai indepartat,
cei in care ne-am pus sperantele.
Pana una alta, ii transmitem maiorului Gogu,
oriunde s-ar afla, sa se pregateasca!
Col.
(r) dr. Mircea DOGARU
