- Comentarii pe
marginea unui penibil “joc” de-a mobilizarea -
(Urmare)
Partea a XVII-a
XIX. GLOBALISM-COMUNISMUL, BASISMUL SI “PRIMAVARA
ARABA”
Exista
in limba romana un proverb care sintetizeaza perfect actuala strategie
neoconservatoare: “Unde dai si unde
crapa”. Vinovati de atentatul de la 11 septembrie 2001 au fost proclamati
Al Qaida si Osama Bin Laden, adica vechii aliati ai americanilor, formati,
pregatiti si inarmati de CIA ca aliati ai mujaheddinilor in razboiul rusesc din
Afganistan (1979-1989). Dupa alungarea rusilor, in aceasta tara a izbucnit
razboiul civil cu masacre religioase inimaginabile si instalarea fanaticilor
talibani la putere, si ei sprijiniti anterior de CIA. Pregatita mult inainte de
11 septembrie, Operatia Enduring Force s-a
declansat la 7 octombrie 2001. Talibanii au fost scosi din Kabul, s-a instalat
un guvern marioneta sub protectia oficiala a NATO grupand forte din 43 de state
si … cam atat. Pentru ca rezistenta talibanilor sustinuti de Al Qaeda a
continuat. Neoconservatorii nu aveau timp sa-i spulbere definitiv, tinta lor
reala fiind Irakul, tinta atinsa si apoi Iranul care a ramas insa pana astazi
un vis imposibil de atins.
Afganistanul
este bogat dar nu in petrol, ci in minereuri rare cum ar fi strontiul sau
litiul pentru care a si primit supranumele de “Arabia Saudita a litiului”, resurse
estimate la un trilion de dolari. Dupa rezolvarea problemei irakiene, neputand
obtine nici sprijin nici justificare in atacarea Iranului, neoconservatorii
s-au orientat asupra restului lumii arabe, lasand balta Afganistanul unde
insurectia din 2007 din Waziristan i-a readus in atentia lumii pe talibani.
Dezinteresul devenind suspect, abia la 2 mai 2011, in plina “Primavara araba”
Bin Laden avea sa fie asasinat in Pakistan, in cadrul “Operatiunii Neptun
Spear”, coordonata de CIA.
Rezumand,
deputatul Belgian Louis Laurent afirma la inceputul anului 2013, privind retrospectiv
evenimentele: “Inarmand rebelii islamisti,
cum occidentalii l-au inarmat pe Osama Bin Laden, acest prieten al
americanilor, pana cand s-au intors impotriva lui, tarile occidentale au
urmarit implantarea in <noile state> de baze militare, favorizand
intreprinderile lor nationale. Totul este strategic! In Irak, aliatii nostri
americani au pus mana pe resursele petroliere. In Afganistan, au fost opiul si
drogurile, foarte utile cand vrei sa faci bani repede. In Libia si Tunisia, in
Egipt si in Siria scopul a fost de a inlocui puteri moderate cu unele islamiste
care vor deveni repede ostile si impotriva carora vom lupta in curand sub
pretextul luptei antiteroriste, pentru a proteja Israelul. Urmatoarele tinte se
cunosc déjà.”
“Noile
state” la care se refera Laurent inseamna noile “Democratii Coca-Cola”
implementate in lumea araba, in locul statelor proclamate de ideologii
neoconservatori Robert Kagan si William Kristol drept “negative” sau “haimanale”
(“Rogue states”). Modelul urmat,
dupa Francis Fukuyama “a fost Romania
sub Ceausesti”, care, din stat “haimana” a devenit democratie Coca-Cola. Ca
si in Romania, in aceste state se viza lichidarea conducatorilor nationalisti
si adjudecarea bogatiilor lor de catre transnationale. “Odata ce vrajitoarea cea rea va pieri – profetea Fukuyama – oamenii se vor ridica si vor incepe sa cante
fericiti despre libertatea lor”. Evident, la adapostul cantecelor, tarile
lor vor fi distruse si li se va fura si cenusa din vatra!
La
declansarea “Primaverii arabe”, neoconservatorii porneau disperati de pe
pozitii neconsolidate. Din 24 ianuarie 2009, democratul Barrack Obama devenea
presedintele SUA, fiind sprijinit de Pentagon si Departamentul de Stat. Neoconservatorii
il puteau bloca in Congres si prin pozitia a doua in stat, detinuta de Joe
Biden, care a promovat astfel in fruntea mafiei transnationale energetice si a
ofensivei globalist-comuniste asupra lumii. In 2010, Leh Kaczynski a murit in accidentul
de la Smolensk iar Iulia Timosenko a pierdut alegerile in Ucraina,
indreptandu-se cu pasi repezi spre puscarie. In aceste conditii “bunul prieten”
Traian Basescu dobandea o importanta sporita in estul Europei. In perspectiva
celui de-al doilea mandat el a fost sprijinit la alegerile parlamentare din
2008, partidele romanesti primind o lista de 24 de nume care nu mai trebuiau sa
intre in viitorul Parlament, persoanele in cauza fiind considerate periculoase
pentru interesele globaliste, prin patriotismul si inteligenta lor. Ca
functionar parlamentar imi aduc aminte ca in fruntea listei figurau senatorii
Nicolae Vacaroiu, Mihai Ungheanu, Adrian Paunescu, Corneliu Vadim Tudor, Serban
Nicolae etc. Si imi mai amintesc faptul ca pe unii dintre ei i-am avertizat,
indicandu-le si persoanele care le sabotau campania si ca o buna parte din cei
aflati pe lista au decedat intre timp, alaturandu-i-se lui Antonie Iorgovan,
mort la 4 octombrie 2007, nu inainte de a rosti in Parlament cu ultimele
puteri: “M-au lichidat!”. Alegerile prezidentiale din 2009, au fost rasturnate
in defavoarea lui Mircea Geoana care le castigase, nu numai prin manaria de tip
clasic, vizibila in cazul voturilor de la Paris si de aiurea, ci si, in primul
rand, prin “Programul Cobra” instrumentat de trei capete luminate ale STS.
Reinvestit
presedinte, Basescu a implementat programul de terorizare a militarilor, de
distrugere a sindicatelor si a tuturor categoriilor socio-profesionale prin
legi ale genocidului si ale subminarii economiei nationale, pregatindu-se sa
participe la noua cruciada antiaraba cu formidabila forta a flotei militare
romanesti formata din doua sicrie plutitoare achizitionate de la englezi,
dintre care unul (“Regina Maria”) servea exclusiv drept depozit de piese de
schimb pentru cel de-al doilea (“Regele Ferdinand”). Se explica de ce SCMD a
adresat lumii democratice protestul “In
Romania regimul antidemocratic si antipopular Basescu urmareste subordonarea
miscarii sindicale nationale”, de ce la mitingurile si marsurile societatii
civile romanesti organizate si coordonate de SCMD, in plina “Primavara araba”
se scanda “Basescu-Mubarak” si “Basescu-Gaddafi” si de ce penibila sluga a lui
Biden, ultimul pseudo-ambasador in Romania, Mark Gittenstein, si-a permis sa ne
ameninte cu lichidarea noastra de pe blocuri, de catre lunetisti, ca in Siria.
“Primavara
araba” a debutat la 1 decembrie 2010 in Tunisia, printr-o revolta armata,
sfarsita cu alungarea presedintelui Zine El Abidine Ben Ali, la 14 ianuarie
2011 si consolidarea unui regim islamist in octombrie acelasi an. Victoria din
Tunisia a facut ca in ianuarie 2011 sa inceapa revolta in Iordania, impotriva
regelui Abdullah II, islamistii instaurand pana in ziua de astazi haosul, in
Yemen, cu implicarea Al Qaeda, presedintele Ali Abbdullah Saleh fiind inlaturat
la 23 noiembrie si in Egipt, unde protestele impotriva lui Hosni Mubarrak,
declansate la 25 ianuarie 2011, s-au transformat in conflicte sangeroase din 2
februarie, avand drept centru piata Tahrir din Cairo. Batranul Mubarrak a fost
depus la 11 februarie, fiind ulterior arestat si condamnat, islamistii au
castigat alegerile din decembrie dar haosul continua, singurul factor de
echilibru al tarii ramanand armata.
Pe
15 februarie 2011, s-a dat din nou o dubla lovitura, incepand luptele siitilor
impotriva dinastiei sunnite din Bahrain (situatia este gestionata pe moment de
Arabia Saudita) si razboiul civil din Libia. In martie 2011, NATO a intervenit
in Libia, militar, in favoarea insurgentilor, ajutandu-i sa ocupe tara pana in
luna august, sa lichideze ultimele rezistente ale Jamahiriei si sa-l asasineze
pe Gaddafi (20 octombrie 2011). De ce Muammar al-Gaddafi a trebuit sa o ia pe
urmele lui Nicolae Ceausescu, Slobodan Milosevici sau Saddam Hussein? Pentru
ca: a alungat marile corporatii transnationale din Libia; a decis sa scoata
tara din sistemul bancar mondial; a dat cetatenilor libieni credite fara
dabanda, energie electrica gratis, cate 20000 USD, ajutor la deschiderea unei
afaceri, cate 750 USD/luna ajutor de somaj, cate 7000 USD la nasterea fiecarui
copil, cate 1000 USD anual pentru fiecare membru de familie, cate 64000 USD
cadou la casatorie; a asigurat studentilor libieni, admisi in strainatate,
burse de cate 2500 USD plus intretinere, plus un automobil gratuit; a asigurat
case pentru fiecare familie, invatamant si spitalizare, gratuite; a interzis
impozitele pe case, apartamente si cladiri; a statuat ca masinile sa fie vandute
libienilor la pret de productie, a stabilit amenzi uriase pentru falsificarea
alimentelor si pedeapsa cu moartea pentru falsificarea medicamentelor etc.
Pentru toate acestea si pentru multe altele, Gaddafi trebuia sa moara. Ce au
primit libienii in schimb? Haos, moarte si Coca-Cola, pe care le platesc in
petrol.
La
20 februarie 2011, s-au declansat revoltele in Maroc impotriva regelui Mohammed
VI, care continua si astazi iar la 15 martie 2011, cu implicarea totala a lui
Sarkozy si a Legiunii Franceze, a inceput rebeliunea in Siria, impotriva
guvernului Bashar al-Assad. Aici lucrurile s-au complicat si pentru
neoconservatori si pentru unealta lor (Armata Siriana Libera) Libanul,
Israelul, Rusia si Turcia declarand chestiunea siriana de interes strict
regional si excluzand SUA, pentru prima data in ultimii 70 de ani, de la
dialog. Decizia le-a fost facilitata si de gafa uriasa a lui Jon Biden de a
trimite o femeie (Hillary Clinton) sa faca pace intre musulmani. In plus,
Occidentul a inceput sa se trezeasca in momentul in care evenimentele au luat-o
razna, pretentiile de cruciada antiterorista inaintand spre centrul Africii. “Ei bine, cand se vorbeste despre a pleca la
razboi pentru a lupta contra terorismului din Mali, imi vine sa rad –
declara in Parlamentul Belgiei Louis Laurent – Nu este coerent sa mergi in Mali pentru a ajuta Franta in numele luptei
impotriva terorismului islamist, din moment ce sustinem acest terorism in
Siria, unde rebelii islamisti vor sa-l dea jos pe Bashar al-Assad si vor sa
impuna Sharia, asa cum au facut-o in Libia si in Tunisia. Trebuie sa nu ne mai
mintiti si sa nu mai luati oamenii drept imbecili. A venit timpul pentru
adevar!”
Dovada
ca a sosit timpul pentru adevar este ca Iulia Timosenko a fost arestata si
condamnata in Ucraina, (la 5 august 2011), in egala masura portocaliul Sarkozy
a pierdut alegerile in Franta la 15 mai 2012, Saakasvili si Boiko Borisov au
fost demisi in Georgia si Bulgaria in 2013 iar Traian Basescu, dupa ce a fost
suspendat legal la 6 iulie 2012, a fost tot legal demis la 29 iulie 2012 prin
referendum. Neoconservatorii au fost obligati sa faca un adevarat tur de forta
prin Barrosso care ne-a amenintat in “11 puncte”, si prin presiunile exercitate
asupra guvernului Ponta, care a fost obligat sa accepte un nelegal prag
electoral si cifrele unui recensamant cu 10 ani anterior. Cu un numar de
votanti de 16.269.839 de persoane, cu o participare reala la vot de 8.455.336
cetateni din care 7.403.836 au votat pentru demitere, 943.375 impotriva,
111.797 fiind voturi nule, Traian Basescu a fost demis. Dar nu numai ca
exercita in continuare atributiile de presedinte, mai si bate campii, sustinut
de acolitii sai despre “lovituri de stat” date de Parlament si de marea masa a
populatiei impotriva “democratiei” reprezentata de el, serviciile secrete,
slugile din procuratura si justitie, agentii straini si, bineinteles, … Elena
Udrea. Pentru ca asa vrea Biden. Ferindu-ne sa concluzionam pentru a nu fi
acuzati de cine stie ce idiotenie, facem apel tot la concluzia deputatului belgian
Louis Laurent: “A face razboi pentru a
apara interesele SUA, a face razboi pentru a apara interesele unor companii,
pentru a pune mana pe mine de aur, asta nu are nimic nobil si asta face din
tarile noastre, tari agresoare. Nimeni insa nu indrazneste sa vorbeasca despre
asta! Doare! Sa vezi cum din interese si jocuri murdare, se sfarsesc istorii!
Se distrug popoare! Mai vechi decat cei 200 de ani ai celor ce afirma ca ei
sunt exportatorii democratiei!”
Iar
astazi, o alta cacialma cu desfasurare de forte militare si pe care unii ar
vrea sa o transforme in razboi, ne bate la usa. Noi o numim “Iarna Ucrainei”,
pentru ca nu este vorba despre binele, democratia sau libertatea unui popor ci
despre bogatiile unui imens teritoriu european in care globalist-comunistii
si-au infipt coltii incepand déjà sa-l sfasie, asa cum au procedat si cu
Romania. Dar despre Ucraina si recentul soc emotional olandezo-malayezian, cu
alta ocazie.
(VA URMA)
Col. (r) dr.
Mircea DOGARU,
Presedintele
SCMD
